Psihodrama

Ce înseamna psihodrama ?

Este o metoda de psihoterapie care exploreaza prin actiune problemele individului.

Se aseamana cu teatrul. Este prin excelenta o metoda de lucru în grup. În grupul de psihodrama fiecare persoana devine agent terapeutic pentru cealalta. Se desfasoara într-un loc special amenajat, dotat cu o scena, obiecte de recuzita, lumini colorate, un balcon.

În psihodrama oamenii afla ce înseamna sa înveti prin a face. Grupul are o atmosfera prietenoasa si stimulatoare care îndeamna persoana sa se exprime prin a pune în scena diferite dimensiuni ale vietii sale. Dând viata pe scena situatiilor problematice, psihodrama faciliteaza stabilirea unui echilibru mai armonios între exigentele intrapsihice si cerintele realitatii, prin redescoperirea si antrenarea resurselor de spontaneitate si creativitate ale persoanei. Omul devine actorul propriei vieti, un scenariu care se scrie în vivo. Scena înlocuieste divanul si devine spatiul în care se pun în actiune continuturile lumii interne. Aici individul se întâlneste cu resursele, îndoielile, dorintele, blocajele si visele sale pe care le exploreaza într-un cadru securizant.

Psihodrama intervine în mod esential asupra relatiilor; prin tehnicile sale specifice metodelor de actiune (dublul, inversiunea de rol, oglinda, solilocviul, sociometria), ea produce o restructurare a modurilor disfunctionale de "a fi" în raport cu ceilalti, provoaca persoana sa descopere raspunsuri noi la o anume situatie si sa devina o fiinta autonoma si spontana.

Dictionar de psihodrama

ATOM SOCIAL

Atomul social este unitatea sociala ulterior indivizibila la care un individ participa pentru a-si satisface propria nevoie de expansiune afectiva. Fiecare individ poate sa se recunoasca într-un numar indefinit de atomi sociali, dupa cum indefinite sunt si criteriile dupa care pot fi specificati atomii sociali carora le apartin. Poate fi vorba despre familie, de locul de munca, de clubul sportiv, de grupul parohial, de amicii de week-end si asa mai departe. Miliarde de atomi sociali se încruciseaza, se intersecteaza si se multiplica în cursul unei vieti umane; fiecare din noi e protagonistul si artizanul formarii, cresterii, multiplicarii, dizolvarii si renasterii tuturor atomilor sociali care se compun si se descompun în caleidoscopul universului uman. Se poate spune ca un atom social a ajuns la o structura semnificativa pentru un individ dat, când între acesta si celelalte persoane prezente în aceeasi unitate sociala s-au stabilit relatii emotionale reciproce. Un atom social nu e o simpla constructie a mintii: e o retea reala de energie care radiaza de la fiecare individ si se reîntoarce la acesta într-o continua miscare determinata de forte mutuale de atractie si respingere prezente în fiecare moment al existentei sale.

CREATIVITATE

Creativitatea constituie cea mai înalta forma de inteligenta pe care o cunoaste omul si reprezinta o forta care cuprinde întreg universul, prin care acesta apare în continua evolutie. Creativitatea e ceva nedefinit în stare potentiala, dar care se defineste în actul concret: asadar ceea ce exista e doar actul concret, a carui caracteristica e aceea de a furniza raspunsuri adecvate la situatii noi sau raspunsuri noi la situatii deja experimentate. În fiecare act creativitatea se regaseste de la un grad maxim (act vital, original, nou) la un grad zero (act automat, reflex, repetitiv). În univers cunoastem creativitate biologica, care e cauza evolutiei speciilor. La om sunt evidente forme de creativitate cum ar fi cea religioasa (din punct de vedere istoric prezenta drept capacitate de a propune noi norme si interpretari vietii umane), cea artistica si asa mai departe. Dar exista si creativitatea mai putin evidenta a actelor din viata cotidiana: actul creativ, de fapt, nu e doar acela al geniului; fiecare persoana, chiar daca cu intensitati diferite, produce acte creative. Moreno vede tocmai în aceasta entitate, universal prezenta la om, elementul pe care se bazeaza cresterea individului si a societatii: viitorul unei culturi depinde de creativitatea oamenilor.

DUBLU

Vorbim despre functia de dublu când, în interactiunea dintre A si B, polaritatea A îi ofera lui B stimuli care determina în acesta o dinamica mentala orientata spre discurs interior si dialog cu sine însusi. Rezulta ca rolul lui A este al celui care-l provoaca pe B sa exploreze înauntrul sau, din ce în ce mai profund, în cautarea de sentimente, imagini, senzatii, ramase pâna acum închise în intimitatea sa. Relatia care exprima functia de dublu este aceea care, în istoria evolutiva individuala, apare prima: mama este dublu în raport cu copilul; ea e cea care "citind" nevoile copilului poate sa dea un raspuns adecvat acestuia. Dar "nevoia de dublu" nu se epuizeaza în zorii vietii noastre: de-a lungul întregii noastre existente ne trezim în situatii relationale în care e necesar sa stimulam sau sa ne fie stimulata auto-observarea si auto-recunoasterea. Functia de dublu se desfasoara în situatii încarcate de acea atmosfera empatica care favorizeaza disponibilitatea la deschidere interpersonala si la reciprocitate în comunicare. O persoana reuseste sa fie dublu pentru alta datorita capacitatii sale de identificare, în timp ce fiecare poate fi dublu pentru sine în masura în care e capabil de introspectie.

GRUP

Psihodrama constituie un instrument de interventie adecvat pentru grupurile mici: într-o sesiune vedem reunite între 3 si 12 persoane. Participantii la grup urmeaza sa fie activati de psihodramatist/director într-o secventa de activitati care face sa circule energie, cunostinte, emotii reciproce ( tele pozitiv ). Directorul, prin intermediul consemnelor sale, propune activitati capabile sa creeze secvente de actiuni care sa provoace acel sentiment de încredere, acea dorinta de intimitate, acel curaj de a experimenta roluri temute sau necunoscute, care sunt premisa pentru a intra în experienta psihodramatica; el ajuta grupul sa intre în sentimente cu polaritate pozitiva, care elibereaza spontaneitatea si dorinta de expansiune afectiva. Eventualele conflicte, tensiuni, suferinte urmeaza sa fie focalizate asupra singurului individ care le poate înfrunta psihodramatic, si anume protagonistul. Grupul de psihodrama se configureaza astfel ca o realitate psihologica "sui generis", în masura în care se caracterizeaza - din punctul de vedere al trairii - ca o situatie care ofera privilegiul unei stari de bine, redirectionând aspectele de suferinta la dimensiunea lor intrapsihica individuala, care va fi înfruntata în acel moment al muncii cu protagonistul. Astfel grupul se defineste, prin experienta fiecaruia din componentii sai, ca o lume auxiliara în care membrii îsi ofera reciproc experiente de sustinere, contribuind în acest fel la nutrirea, întarirea si restabilirea sinelui fiecaruia.