Psihologia Copilului și Adolescentului

CURS 1

CONCEPTE DE BAZĂ ÎN PSIHOLOGIA DEZVOLTĂRII

Psihologia dezvoltării este ramura psihologiei care se ocupă de studiul dezvoltării umane, al modificărilor cantitative şi calitative de la naştere până la bătrâneţe.

Până de curând majoritatea studiilor de psihologia dezvoltării s-au centrat pe copilărie şi adolescenţă. Motivul acestei orientări a fost unul obiectiv şi anume, cele mai profunde modificări au loc la aceste vârste. Interesul pentru cercetarea caracteristicilor vârstei adulte şi a senectuţii a apărut după al II-lea război mondial (Birch, 2000). În definirea domeniului psihologiei dezvoltării conceptele cele mai des folosite sunt cele de dezvoltare umană, modificări cantitative şi modificări calitative.

Dezvoltarea umană este caracteristică întregii vieţi, de la naştere până la senectute, desigur cu ritmuri diferite de evoluţie. Este un proces dependent de datele ereditare/înnăscute şi de condiţiile de mediu, social, cultural. În prima parte a vieţii, în copilărie şi adolescenţă, se constată modificări corelative vârstei, ordonate, cumulative şi direcţionate. Începând cu vârsta adultă modificările îndeplinesc aceleaşi caracteristici dar cu un ritm mai lent.

Schimbările ordonate semnifică o evoluţie secvenţială şi logică, fiecare pas fiind susţinut de transformările anterioare şi formând baza transformărilor evolutive ulterioare.

Schimbările cumulative se definesc prin faptul că fiecare etapă include toate caracteristicile etapelor anterioare la care se adaugă o serie de noi trăsături rezultând un nou profil.

Schimbările direcţionate se referă la faptul că dezvoltarea este un proces constant evolutiv, de la simplu la complex.

Modificările cantitative sunt transformările vizibile şi măsurabile, cum ar fi înălţimea, greutatea, vocabularul, dar şi creşterea numerică a abilităţilor şi caracteristicilor de personalitate. Abilităţile, comportamentul, capacitatea de înţelegere a adultului sunt prezente într-o formă potenţială din copilărie şi evoluează congruent şi sistematic pe parcursul vieţii. Spre exemplu, schimbările în structura inteligenţei: în copilărie inteligenţa constă în principal în achiziţiii de informaţii - de concepte, în adolescenţă asistăm la structurarea şi dezvoltarea capacităţilor de abstractizare şi generalizare, capacitatea de a opera cu concepte morale.

Modificările calitative sunt mult mai complexe, sunt non-evidente şi mai dificil de “măsurat“. Schimbările calitative se referă la transformarea abilităţilor şi caracteristicilor de personalitate, ele sunt modificări ale interiorităţii.

Un exemplu de modificare calitativă, poate fi surprins în jocul copiilor. Să ne imaginăm un copil de şase luni care se joacă cu mama sa ea are ăn mână o bavetă pe care o ascunde în palmă după care o arată copilului, iar o ascunde în palmă ş. a. m. d. La început copilul se uită la mamă cu seriozitate şi uimire, după care îi smulge baveţica din mână o cercetează cu atenţie şi o bagă în gură. Un alt copil de 10 luni în aceeaşi situaţie de joc va râde de câte ori mama îi arată baveţica şi încearcă şi el să o ascundă în pumnul mamei pentru ca aceasta să reia jocul.

Putem presupune că reacţiile diferite se datorează unor caracteristici temperamentale sau evoluţiei proceselor cognitive. Este posibil ca primul copil să fie serios şi curios, atât la 6 luni, cât şi la oricare altă vârstă. Lafel cum putem presupune despre al doilea că este vesel şi că va fi un adult vesel.

Pe de altă parte Glick, 1994, Kitchener, 1983, Overton, 1998, studiind caracteristicile celor două vârste concluzionează asupra unor diferenţe esenţiale, la 6 luni copii au capacitatea de reprezentare formată şi ca urmare îşi pot recunoaşte mama, dar au abilităţile manuale necesare pentru a apuca un obiect, râde în anumite situaţii dar râsul ca manifestare de bucurie este relativ rar. Un copil de 10 luni are o serie de abilităţi în plus. Din punct de vedere cognitiv el poate diferenţia mama de obiectul cu care aceasta se joacă (are reprezentarea mamei şi a obiectului), înţelege relaţia dintre mamă şi obiectul jocului, pe care-l poate imita provocând situaţii generatoare de bucurie. Acest exemplu ne permite să susţinem că diferenţa de reacţie ţine de dezvoltarea cognitivă şi mai puţin de temperament.

Schimbările calitative se realizează prin reorganizări comportamentale, copilul de 10 luni dispune atât de abilităţile cognitive şi motrice ale celui de 6 luni, dar şi de altele noi - capacitatea de a organiza informaţia şi de a acţiona consonant cu aceasta, ceea ce semnifică existenţa unei forme primare a capacităţii de anticipare.

Aşadar, dezvoltarea umană poate fi definită ca o succesiune de schimbări continue şi durabile, sistematice şi consistente prezente pe toată durata existenţei persoanei.

Continuitatea şi durabilitatea schimbărilor semnifică pe de o parte, posibilitatea de a stabili un antecedent şi un precedent în evoluţie, şi pe de altă parte, asigură prezenţa unor trăsături cu caracter de persistenţă/rezistenţă în timp, care permit, în anumite limite, o prognoză a comportamentului.

Schimbarile sistematice şi consistente se referă la faptul că evoluţia presupune o succesiune identificabilă, fiecare etapă având la bază acumulările etapei anterioare.

Factori sociali care influenţează dezvoltarea

Abordarea dezvoltării ca un proces de interacţiune progresivă între o persoană şi mediu este relativ nouă în domeniu.

Abordarea ecologică priveşte dezvoltarea umană în context social. Bronfrenbrenner (1979) consideră mediul social, sau contextul social – un factor de influenţă al dezvoltării – constituit într-un set de patru sisteme concentrice şi anume:

a. macrosistemul – are sfera cea mai largă şi reprezintă modelul social (instituţii, mentalităţi, credinţe, atitudini);

b. exosistemul – este alcătuit din totalitatea activităţilor adulţilor care influenţează indirect viaţa copilului (programul de lucru al părinţilor);

c. mezosistemul – este structurat din totalitatea acţiunilor şi situaţiilor în care se dezvoltă persoana;

d. microsistemul – defineşte totalitatea actiunilor succesive ale persoanei în situaţii particulare.