Psihologia dezvoltării

DEZVOLTAREA IN PERIOADA PRENATALA

Scurt istoric:

In anii 1600/1700 existau 2 teorii contradictorii in legatura cu conceperea copilului. Pe de o parte se sustinea rolul principal al femeii in conceperea copilului, rol explicat prin faptul ca uterul femeii contine o serie de embrioni care se dezvolta in momentul in care intra in contact cu sperma. Pe de alta parte, cealalta teorie sistine rolul principal al barbatului in conceperea copiluilui. Explicatia: embrionul se gaseste la nivelul spermei, dar nu se poate dezvolta decat in interiorul uterului femeii.

Renier Degraff si in 1800 germanul F. Mof dau explicatii bazandu-se pe cunostinte de biologie, de anatomie...

Exista trasaturi care poarte amprenta genetica:

1. Sexul. Se poate constata o serie de diferente in dezvoltarea embrionului care va deveni de sex feminin fata de cel masculin. Riscul avorturilor spontane este mai mare cand embrionul este de sex masculin. Dezvoltarea acestuia este mai lenta, astfel incat la 20 de saptamani dupa nastere diferenta este de 2 saptamani. Aceasta diferenta va exista pana la maturitate (Hutt – 1972). Acest lucru face sa existe un risc crescut al imbolnavirii in cazul embrionului de sex masculin: cromozomul X (fem.) contine gene care protejeaza embrionul de sex feminin de tot felul de factori externi. De aici si ideea ca exista posibile mecanisme de imunitate mai trainice la femei.

2. Sarcinile gemenale: Gemenii pot fi monozigoti( cel mai frecvent de acelasi sex, cu o asemanare destul de mare) si heterozigoti (provenind din ovule diferite; cel mai frecvent sunt copii de sexe diferite si pot avea trasaturi diferite). Sarcinile gemenale sunt efectul unor factori de mediu precum:

- tratament cu anticonceptionale (nerespectarea acestuia care prevede anumite cerinte dupa incetarea administrarii lilulelor)

- factori de ereditate (se mostenesc in special handicapul mental si diverse deficiente senzoriale).

- factori innascuti sau care se manifesta chiar la nastere (accidente de forceps).

Toate aceste deficiente sunt ireversibile.

In psihologia copilului se descriu modele de cercetare a relatiilor dintre factorii de mediu si cei ereditari:

1. studiul pe animale compatibile cu omul si generalizarea rezultatelor;

2. studii asupra gemenilor – s-a demonstrat ca ereditatea este mai importanta raportat la conditiile de mediu. De exemplu, in dezvoltarea intelectuala trebuie sa existe si potential.

3. studii prenatale – care presupun descrierea cat mai completa, exhaustiva, a perioadei de sarcina pentru evaluarea copilului din punct de vedere al unei caracteristici. Aceste studii au dovedit ca un simplu calmant luat de mama in perioada sarcinii ar avea o influenta puternic negativa asupra dezvoltarii sistemului osos si muscular la copii.

4. studii in mod experimental (de exemplu – dieta. Se recomanda sa se faca in functie de zona geografica, in functie de cultura, tot pe perioada sarcinii).

Daca dezvoltarea fizica si fiziologica e determinata preponderent ereditar, dar se pot obtine mici variatii (inteligenta presupune un potential ereditar). Din punct de vedere al personalitatii, daca o definim ca factor al trasaturilor comportamentale, de temperament, emotionale si cognitive, atunci este dificil sa stabilim ce este ereditar si ce nu. Temperamentul este preponderent ereditar (s-a dovedit prin cercetari). La fel functionarea biologica, sociabilitatea si adaptabilitatea, sensibilitatea la zgomot, la lumini, dispozitia generala, afectivitatea bazala).

Cercetari mai noi au dovedit ca anxietatea, depresia, narcotismul si chiar comportamentul sunt preponderent innascute. La nivelul spihozelor: schizofrenia are transmitere genetica, la fel sindromul Down.

Perioada prenatala este cel mai frecvent descrisa ca avand 3 subperioade:

1. Perioada germinala care dureaza din momentul conceperii pana la 2 saptamani. CA evolutii semnificative, amintim:

- inceputul diviziunii celulare;

- deplasarea lenta a zigotului din trompa uterina la nivelul uterului;

- implantarea plastocitului in peretele uterin ceea ce duce la cresterea in grosime.

La 11 zile dupa conceptie masa celulara inferioara se diferentiaza in 3 straturi distincte:

- ectoderm din care se dezvolta sistemul nervos, organele de simt si derma;

- mezodermul din care apar scheletul, sistemul muscular, circulator si cel renal;

- endodermul care da nastere aparatului digestiv si anexelor lui, sistemului respirator si organelor de reproducere.

2. Perioada embrionara: dureaza de la 2 la 8 saptamani. La sfarsitul acestei perioade fatul este deja format. Perioada se caracterizeaza prin:

- ritm rapid de dezvoltare, astfel incat la 4 saptamani de la conceptie, embrionul are o masa de 10 ori mai mare raportat la dimensiunile zigotului, cu cel putin 1cm lungime;

- se stabilesc legaturi cu organismul matern prin intermediul placentei;

- spre 8 saptamani apar primele diferentieri pe organe (dar organele nu sunt functionale inca);

- se formeaza tesutul specializat prin care embrionul se lipeste de placenta.

- Fatul va fi format definitiv la 7 luni de la conceptie.

Legatura embrion-placenta este asigurata de cordonul ombilical (format din doua artere si o vena), iar placenta actioneaza ca o interfata care permite accesul spre embrion a substantelor de hranire, a oxigenului, a hormonilorsi preia CO2.

In aceasta perioada exista 2 caracteristici ale dezvoltarii:

- embrionul are o dezvoltare cefalocodala care asigura dezvoltarea sistemului nervos

- embrionul are o dezvoltare proximocentrala in care tesuturile se dezvolta simetric, lateral de zona care va fi coloana vertebrala.

3. Perioada fetala dureaza de la 8 saptamani pana la nastere. L a9 saptamani se pot distinge: zona faciala, bratele, picioarele, degetele, principalele organe interne. Fetusul se dezvolta pornind de la coloana vertebrala.

Repere ale dezvoltarii.

In luna a 3-a apar primele centre de osificare si se pot identifica miscari spontane ale bratelor, picioarelor si degetelor. Aceste miscari sunt percepute de mama in luna a 5-a.

Osificarea se continua pe zonele de mai mare finete: zona cerebrala, zona urechilor si a fetei. Corpul se acopera cu un strat care se numeste vernix si care are rol de protectie si aspect de ceara.

→La 6 luni se produce osificarea cortexului si se finalizeaza dezvoltarea ochilor (gene, sprancene);

→La 7 luni fatul are 1kg si 14cm lungime, are aparenta dermala a unei persoane batrane (in lipsa stratului adipos).

→La 8, 9 luni se depune stratul adipos, se identifica activitatea neuromusculara, se realizeaza mielinizarea celulelor cerebrale, iar derma capata culoare roz.

Influenta mediului extern asupra dezvoltarii pe perioada prenatala.

Intervin factori precum alimentatia, alcoolul si drogurile.

- Din punct de vedere al alimentatiei: modul de alimentatie (calitativ si cantitativ) poate influenta semnificativ dezvoltarea embrionului si mai tarziu a fatului.

- cantitativ: aportul caloric ideal este de 3000 de calorii. Mai putin de atat poate face ca greutatea copilului la nastere sa fie redusa, sau se poate ca perioada de travalui sa fie prelungita si sa existe urmari in dezvoltarea ulterioara a copilului.

- calitativ: trebuie sa existe un aport corect de proteine. Lipsa lor duce la scaderea nivelului intelectual.

- Din punct de vedere al alcoolului cele mai grave consecinte se concretizeaza intr-un sindrom alcoolic care presupune anomalii de dezvoltare a sistemului nervos si implicit o intarziere mintala.

- Din punct de vedere al fumatului: placenta este permeabila la nicotina, iar urmarile patrunderii acesteia sunt:

- scaderea in greutate a copilului;

- probabilitate mai mare pentru avort spontan;

- sindrom tabacic asociat cu frecvente cazuri de leucemie (se pare);

- hiperreactivitate a copilului (90% din cazuri).

Starea afectiva a mamei

O sarcina nedorita influenteaza negativ dezvoltarea copilului (acest lucru se explica prin descarcarea unui surplus de adrenalina care influenteaza reactivitatea motorie a copilului).

O stare afectiva indelung si intens negativa poate duce la avort spontan, sau la travalui prelungit si dureros.

S-au facut numeroase studii facute cu mame introduse in grupuri de consiliere si ajutate sa-si gestioneze mai bine trairile negative. Aceste mame au dat nastere unor copii mai sanatosi.

Maladiile cu transmitere sexiala, dar si diabetul, hepatita si gripa influenteaza semnificativ dezvoltarea copilului.

O serie de medicamente administrate de mama in timpul sarcinii au, de asemenea, influente:

→antibioticele duc la intarzieri in dezvoltarea scheletului si a procesului de calcifiere;

→aspirina duce la greutate scazuta la nastere si la o dezvoltare cognitiva precara a copilului;

→barbituricele dau probleme de respiratie;

→narcoticele cresc riscul nasterii premature si provoaca sindromul de deprivare de sevraj.

→cofeina si tutunul duc la iritabilitate crescuta, dar nu au efecte persistente.