Psihologia Educației

Curs
8.6/10 (5 voturi)
Domeniu: Psihologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 100 în total
Cuvinte : 36908
Mărime: 151.88KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Gabriel Popartac
UNIVERSITATEA „Dunarea de Jos” din Galati DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTIC

Cuprins

Capitolul 1. VÂRSTA ŞCOLARĂ ŞI PARTICULARITĂŢILE EI ÎN FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI

4

1.1 Unitatea bio-psiho-socială a individului uman 4

1.2 Ereditatea – mediul –educaţia 4

1.3. Dimensiuni psihologice şi psihodinamice ale dezvoltării individului uman 7

1.4. Vârstele şcolare şi particularităţile lor 10

Capitolul 2. ÎNVĂŢAREA ŞI PROCESELE SALE FUNDAMENTALE.

MODELELE ÎNVĂŢĂRII

13

2 1. Învăţarea ca proces. Formele şi condiţiile învăţării 13

2.2. Modele-teorii ale învăţării 16

Capitolul 3. MOTIVAŢIA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂŢARE 27

3.1. Motivaţie – sistem motivaţional 27

3.2. Unele teorii, modele, paradigme ale motivaţiei 28

3.3. Atribuirea şi motivaţia 35

3.4. Motivaţie – performanţă 38

3.5.Motivaţia în context şcolar 40

Capitolul 4. CREATIVITATEA ELEVILOR (ÎN ŞCOALĂ) 44

4.1. Aspecte generale privind înţelegerea creativităţii 44

4.2. Factorii creativităţii 45

4.3. Procesul creaţiei şi etapele sale 47

4.4. Personalitatea creatorului ( creativă) 48

4.5. Blocajele creativităţii 49

4.6. Dezvoltarea creativă în şcoală: atitudinea profesorilor 50

4.7. Metode pentru stimularea creativităţii în şcoală 51

Capitolul 5. DIMENSIUNILE PSIHOSOCIOLOGICE ALE ACTIVITĂŢII PROFESORULUI

55

5.1. Profesia de profesor 55

5.2. Competenţele aptitudinale şi psihopedagogice ale profesorului 55

5.3. Funcţiile profesorului 56

5.4. Stiluri educaţionale 58

5.5. Aspecte psihologice ale evaluării 59

5.6.Cercul vicios al evaluării. Pygmalion în clasă 61

Capitolul 6. COMUNICAREA DIDACTICĂ 63

6.1. Repere definitorii privind comunicarea 63

6.2. Structura procesului comunicării 67

6.3. Fazele procesului comunicării umane 68

6.4. Comunicarea didactică 69

6.5. Forme şi modalităţi de comunicare didactică 71

6.6. Efectele psihopedagogice ale comunicării 75

6.7. Retroacţiunea în comunicarea didactică 77

6.8. Comunicare - mesaj – informaţie 78

Capitolul 7. INSUCCESUL ŞCOLAR 84

7.1. Insuccesul şcolar, aspecte definitorii 84

7.2. Factorii insuccesului şcolar 86

7.3. Prevenirea/înlăturarea insuccesului şcolar 90

Capitolul 8. VIOLENŢA/AGRESIUNEA ÎN MEDIUL ŞCOLAR 92

8.1. Repere psihosociologice privind agresivitatea şi violenţa 92

8.2. Violenţa şcolară 93

8.3. Cauzele violenţei în mediul şcolar 94

8.4. Şcoala – sursă a violenţei 95

8.5. Prevenirea, gestionarea violenţei şcolare 96

Bibliografie selectivă 99

Extras din document

Capitolul 1.

VÂRSTA ŞCOLARĂ ŞI PARTICULARITĂŢILE EI ÎN

FORMAREA PERSONALITĂŢII ELEVULUI

1.1. Unitatea bio-psiho-socială a individului uman

Individul uman, omul, este un univers complex, greu , dificil, de definit , dat de integralitatea şi unitatea dimensiunilor sale bio-psiho-sociale, relaţională şi interacţională; este o existenţă care se construieşte şi devine fenomen ce se autocreează şi se autodefineşte; este o entitate bio-psiho-socială,

O unitate care se compune din dominante naturale, psihologice şi sociale: naturalul şi psihologicul sunt determinări materiale şi spirituale, mentale şi constituie invarianta, permanenţa unor componente, iar socialul este dimensiunea care indică diferenţierea dintre indivizii umani.

Individul uman, arată V.Pavelcu (1968), este plurideterminat în unitatea sa: ceea ce este biologic la om, este în acelaşi timp psihic şi social; ceea ce este psihic este natural şi social; iar ceea ce este social este în aceiaşi măsură natural şi psihic. P. Janet susţine că omul nu se naşte om, el devine om prin procesele fundamentale de integrare şi socializare, procese prezente din preconcepţie-concepţie-dezvoltare

1.2. Ereditatea – mediul –educaţia.

În realizarea omului ca om participă o multitudine de factori: ereditari, naturali; mediul natural şi social; educaţia, prin care se înfăptuiesc procesele de integrare şi socializare

Ereditatea exprimă capacitatea materiei vii de a transmite de la o genă la alta mesaje de specificitate: morfologice, fiziologice şi biochimice de la ascendenţi la descendenţi în formarea codului genetic. Merită a fi subliniate câteva aspecte privind ereditatea:

- moştenirea ereditară creează predispoziţii şi potenţialităţi şi nu asigură o simplă transmitere a trăsăturilor;

- sunt cel mai bine cunoscute caracteristicile morfologice

- şi biochimice faţă de cele psihice;

- diversitatea psihică are şi ea o dominantă ereditară, dar nu rămâne numai la aceasta;

- ereditarul nu se confundă cu congenitalul (natutivul)care conţine şi elemente dobândite dinaintea naşterii;

- ereditarul se poate exprima în anumite momente de vârstă, sau poate sta latent toată viaţa;

- ereditatea dă unicitate biologică ca premisă biologică pentru unicitatea psihică;

comportă cea mai mică încărcătură instinctivă ca formă de comportament;

ereditatea se exprimă divers în aspecte psihice chiar dacă unele dimensiuni ale psihicului poartă amprenta eredităţii- temperamentul, aptitudinile, emotivitatea, patologia psihică- iar altele mai puţin- atitudinile, voinţa, caracterul etc. Hotărâtor pentru o persoană poate fi ereditatea, pentru o altă persoană acea trăsătură nu-i semnificativă, dar este hotărâtor mediul existenţial, educaţia, modelul cultural însuşit şi practicat.

Mediul-reprezintă factorul de dezvoltare umană; este ansamblul elementelor cu care individul uman interacţionează direct sau indirect pe întreaga rută a dezvoltării sale. Planul abordării mediului este multiplu: natural- geografic- climă- relief etc.; social-educaţional cu rol determinant pentru om, familie, grup, colectivitate umană. Mediul acţionează direct sau indirect asupra omului, ca realitate fizică, perceptibilă, ca lumea obiectelor naturale sau sociale, ca ansamblul al relaţiilor şi semnificaţiilor care dă substanţa construcţiei umane. De reţinut este faptul că nu prezenţa/absenţa factorilor de mediu trebuie discutată, ci măsura, maniera şi rezonanţa interacţiunii dintre factorii mediului şi individul uman, pentru că un factor de mediu prezent/ neutru/indiferent ca acţiune devine/ este inert din perspectiva dezvoltării individului uman. Important este ca aceşti factori să acţioneze asupra individului uman, asupra omului ca şi omul asupra lor. Prezenţa neutră/albă sau indiferentă – în forma obiectelor, capacităţilor familiei, grupurilor, relaţiilor- nu stimulează şi nu transformă benefic individul uman, universul lui psihic.

În acest context un loc de seamă ocupă conceptul de nişă de dezvoltare, concept introdus de Super, C. M. şi Harkness, S.(1986) şi care exprimă totalitatea elementelor cu care un copil intră în relaţii la o vârstă dată. Prin nişa de dezvoltare se are în vedere faptul că: se pleacă de la copil către mediu şi nu invers; copilul şi activităţile lui reprezintă punctul de referinţă în identificarea unor nişe de dezvoltare la diferite vârste; structura nişei de dezvoltare cuprinde: obiectele şi locurile accesibile copilului la diferite vârste; răspunsurile şi reacţiile anturajului faţă de copil; cerinţele adultului şi nivelul lor de performanţă; activităţile impuse/propuse sau acceptate de copil. O componentă a nişei dezvoltării o reprezintă culturile diferite cu particularităţile lor chiar pentru aceiaşi vârstă: nişa dezvoltării de tip occidental, african, asiatic, american etc., cu efecte diferite pentru identificare diferenţierii si evoluţiei bio-psiho-sociale a copilului. Trebuie reţinut faptul că impactul reprezentărilor sociale despre copil şi copilărie în structura nişei de dezvoltare apare ca un mixaj, ca o suprapunere pe aceiaşi lungime de undăîntre ceea ce este copilul şi ceea ce se crede că este copilul. Copilul este o realitate infantilă, în sens general, numai că în culturi diferite, potrivit lui Bril, B., Lehalle, H.(1988), din perspectiva utilizării bugetului de timp, acesta reprezintă realităţi culturale diferite: copilul american acordă cel mai mult timp, în perioada 4-9-ani, studiului, cel din Kenia, muncii, din Japonia, jocului, din India, interacţiunilor sociale etc. Aşadar, mediul poate fi o şansă sau o frână în dezvoltarea copilului, poate fi un blocaj în condiţiile când este substimulativ, ostil, alienant, sau insecurizant.

Preview document

Psihologia Educației - Pagina 1
Psihologia Educației - Pagina 2
Psihologia Educației - Pagina 3
Psihologia Educației - Pagina 4
Psihologia Educației - Pagina 5
Psihologia Educației - Pagina 6
Psihologia Educației - Pagina 7
Psihologia Educației - Pagina 8
Psihologia Educației - Pagina 9
Psihologia Educației - Pagina 10
Psihologia Educației - Pagina 11
Psihologia Educației - Pagina 12
Psihologia Educației - Pagina 13
Psihologia Educației - Pagina 14
Psihologia Educației - Pagina 15
Psihologia Educației - Pagina 16
Psihologia Educației - Pagina 17
Psihologia Educației - Pagina 18
Psihologia Educației - Pagina 19
Psihologia Educației - Pagina 20
Psihologia Educației - Pagina 21
Psihologia Educației - Pagina 22
Psihologia Educației - Pagina 23
Psihologia Educației - Pagina 24
Psihologia Educației - Pagina 25
Psihologia Educației - Pagina 26
Psihologia Educației - Pagina 27
Psihologia Educației - Pagina 28
Psihologia Educației - Pagina 29
Psihologia Educației - Pagina 30
Psihologia Educației - Pagina 31
Psihologia Educației - Pagina 32
Psihologia Educației - Pagina 33
Psihologia Educației - Pagina 34
Psihologia Educației - Pagina 35
Psihologia Educației - Pagina 36
Psihologia Educației - Pagina 37
Psihologia Educației - Pagina 38
Psihologia Educației - Pagina 39
Psihologia Educației - Pagina 40
Psihologia Educației - Pagina 41
Psihologia Educației - Pagina 42
Psihologia Educației - Pagina 43
Psihologia Educației - Pagina 44
Psihologia Educației - Pagina 45
Psihologia Educației - Pagina 46
Psihologia Educației - Pagina 47
Psihologia Educației - Pagina 48
Psihologia Educației - Pagina 49
Psihologia Educației - Pagina 50
Psihologia Educației - Pagina 51
Psihologia Educației - Pagina 52
Psihologia Educației - Pagina 53
Psihologia Educației - Pagina 54
Psihologia Educației - Pagina 55
Psihologia Educației - Pagina 56
Psihologia Educației - Pagina 57
Psihologia Educației - Pagina 58
Psihologia Educației - Pagina 59
Psihologia Educației - Pagina 60
Psihologia Educației - Pagina 61
Psihologia Educației - Pagina 62
Psihologia Educației - Pagina 63
Psihologia Educației - Pagina 64
Psihologia Educației - Pagina 65
Psihologia Educației - Pagina 66
Psihologia Educației - Pagina 67
Psihologia Educației - Pagina 68
Psihologia Educației - Pagina 69
Psihologia Educației - Pagina 70
Psihologia Educației - Pagina 71
Psihologia Educației - Pagina 72
Psihologia Educației - Pagina 73
Psihologia Educației - Pagina 74
Psihologia Educației - Pagina 75
Psihologia Educației - Pagina 76
Psihologia Educației - Pagina 77
Psihologia Educației - Pagina 78
Psihologia Educației - Pagina 79
Psihologia Educației - Pagina 80
Psihologia Educației - Pagina 81
Psihologia Educației - Pagina 82
Psihologia Educației - Pagina 83
Psihologia Educației - Pagina 84
Psihologia Educației - Pagina 85
Psihologia Educației - Pagina 86
Psihologia Educației - Pagina 87
Psihologia Educației - Pagina 88
Psihologia Educației - Pagina 89
Psihologia Educației - Pagina 90
Psihologia Educației - Pagina 91
Psihologia Educației - Pagina 92
Psihologia Educației - Pagina 93
Psihologia Educației - Pagina 94
Psihologia Educației - Pagina 95
Psihologia Educației - Pagina 96
Psihologia Educației - Pagina 97
Psihologia Educației - Pagina 98
Psihologia Educației - Pagina 99
Psihologia Educației - Pagina 100

Conținut arhivă zip

  • Psihologia Educatiei.doc

Alții au mai descărcat și

Factori de învățare

INTRODUCERE Orice copil face parte dintr-un sistem unitar consolidat fiind determinat de comuniunea precum şcoala, familia, religia etc....

Psihologia Copilului

I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI COPILULUI 1. ABORDAREA SISTEMICĂ A PSIHICULUI Trecerea de la abordarea plană, orizontală a psihicului...

Comportamentul și orientarea elevilor cu devianță comportamentală

Introducere Analiza devianţei de conduită a adolescenţilor, preocupă pentru că reprezintă un fenomen social de mare complexitate, cauzator de...

Consilierea Carierei

1. Consiliere si orientare profesionala Orientarea profesionala este acea activitate in cadrul careia o persoana este ajutata sa se dezvolte si sa...

Trauma

Printre acțiunile științifice de pionierat care au condus la apariția psihotraumatologiei se află independentele afirmații ale lui Janet, care...

Inteligență emoțională

Introducere Actualitatea cercetării. Societatea modernă caracterizată prin transformările ce au loc în structurile economice, sociale și culturale...

Afectivitatea

Intocmit: “Daca ratiunea il formeaza pe om, sentimentul e insa acela care il conduce” J.J. Rousseau 1. Introducere: Poate ca nici una dintre...

Psihologie socială - violența în școli

Introducere In Romania, nivelul de violenta in unitatile de invatamant preuniversitar a devenit ingrijorator. Concluziile unui studiu realizat de...

Te-ar putea interesa și

Psihologia educației

Rolul Psihologiei Educatiei in formarea profesorilor in toate ciclurile de invatamanat EDUCAŢIA reprezintă ansamblul activităţilor şi influenţelor...

Psihologia Educației

1.STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL PSIHOLOGIEI EDUCAŢIEI PSIHOLOGIA (din grecescul psyche = suflet şi logos = ştiinţă) se afirmă ca ştiinţa centrală...

Psihologia Educației

Studiul acestei teme va va permite: - sa identificati specificul Psihologiei educatiei, ca disciplina psihologica; - sa explicati importanta...

Psihologia Educației

Unitatea de învatare 1 SPECIFICUL STUDIULUI PSIHOLOGIEI EDUCATIEI Concepte cheie: psihologie, fenomene psihice, comportament, psihic, educatie,...

Psihologia educației

8.1. Obiectul şi problematica psihologiei educaţiei În înţeles larg, psihologia educaţională este o ramură aplicativă a psihologiei care studiază...

Psihologia educației

Primul curs de psihologia educației este unul introductiv. Încercăm să îți oferim o imagine de ansamblu asupra psihicului uman precum și asupra...

Psihologia educației

TEMA NR. 1 CONSTRUCTIA TEORETICA SI METODOLOGICA A PSIHOLOGIEI EDUCATIEI Lumea contemporana se caracterizeaza printr-o evolutie rapida si...

Psihologia Educației

PSIHOLOGIA EDUCATIEI Titular disciplina: Prof.univ.dr. Nicolae RADU SINTEZA CURSULUI Autori: Nicolae Radu, Laura Goran, Angela Ionecu, Diana...

Ai nevoie de altceva?