Psihologia Sportului

0) DOMENIUL PSIHOLOGIEI SPORTULUI

Cu o istorie mai scurta decât a altor direcţii de psihologie aplicată

(aproximativ trei decenii), deşi au existat preocupări mai vechi pe această

direcţie, psihologia sportului s-a desprind ca un domeniu necesar şi important al

psihologiei aplicate.

Psihologia sportului este un domeniu aflat la intersecţia preocupărilor,

cunoştinţelor şi modalităţilor de intervenţie din mai multe direcţii centrale ale

psihologiei (psihologia clinică şi psihologia sănătăţii, psihologia socială,

psihologia organizaţională, psihologia personalităţii, psihologia învăţării şi a

educaţiei etc.) cu ale medicinii sportive, ale terapiilor prin mişcare şi ale

ştiinţelor sportive.

Domeniul are o sferă largă de cuprindere şi o complexitate mare adresând

preocupările pentru facilitarea şi asistarea activităţilor de menţinere a sănătăţii

prin exerciţiu fizic, a activităţilor sportive în general şi a celor din sportul de

performanţă în special.

În prezentul material ne vom focusa asupra modalităţilor de intervenţie

destinate reglării şi autoreglării stărilor psihice ale sportivilor de performanţă,

lăsând neatinse dar deschise studiului ulterior celelalte direcţii şi ramuri ale

psihologiei sportului.

Materialul conţine informaţii utilizate cu permisiune şi compilate după

principalele lucrări în care participă în calitate de autor şi coautor dna. profesor

universitar dr. Irina Holdevici mentorul meu în domeniul psihologiei sportului şi

în cel al psihologiei clinice şi psihoterapiei (Holdevici, I. şi Vasilescu, I.P., 1988

a şi b; Holdevici, I.,1993; Epuran, M., Holdevici, I. şi Toniţa, F., 2001, 2008).

1) Stările psihice ale sportivilor

Pentru obţinerea unor performanţe de vârf atât în domeniul sportului, cât şi

al oricărei alte activităţi umane sunt necesare o serie de măsuri cu caracter

psihologic menite să îl înveţe pe om să-şi controleze stările şi trăirile, să-şi

actualizeze disponibilităţile şi resursele latente ale psihicului, pe care în mod

obişnuit oamenii nu le accesează şi nu le folosesc.

Am denumit stări psihice acele configuraţii momentane particulare de

manifestări psiho-comportamentale exprimate prin trăiri, cogniţii şi conduite,

dispunând în acelaşi timp de dinamică şi de o stabilitate relativă, care se

manifestă asociat cu diferite sarcini sau contexte specifice. Stările psihice

fluctuează în timp ca răspuns la schimbările interne şi la cele situaţionale.

Procesele psihice accentuează dinamicile diferitelor domenii ale psihicului iar

trăsăturile şi însuşirile psihice accentuează manifestările stabile şi persistente,

consistente şi coerente ale psihicului surprinse în structura personalităţii.

Clasificarea şi tipologia stărilor psihice ale sportivilor

Există diferite direcţii şi criterii de clasificare a stărilor psihice:

După procesul psihic central implicat în stările psihice avem următoarele

categorii:

a. psihomotrice,

b. cognitive,

c. afective,

d. conative / volitive,

e. de conştiinţă.

După specificul activităţii surprindem stări psihice momentane:

a. de antrenament;

b. precompetiţionale şi de prestart;

c. competiţionale;

d. postcompetiţionale.

După caracteristicile manifestării lor (Medveev et al., 1973) surprindem

următoarele criterii şi respectiv categorii:

a. după rapiditate: dinamice şi statice (quasi-staţionare);

b. după stabilitate: stabile şi variabile;

c. după modificabilitate: plastice şi rigide;

d. după profunzime: profunde şi superficiale;

După calitatea reacţiei:

a. pozitive – favorabile performanţei;

b. negative – defavorabile performanţei.

După modalitatea adaptativă a comportamentului:

a. reacţii spontane la situaţiile specifice