Psihologia vârstelor

Psihologia varstelor este o ramura a stiintelor psihologice, care a luat fiinta odata cu

extinderea conceptului de "dezvoltare", dar si cu intensificarea cercetarilor privitoare la

diferite etape de varsta ale fiintei umane, sau la modificarile aparute in evolutia anumitor

functii, procese si mecanisme ale organismului.

Psihologia varstelor a izvorat din necesitatea de a intelege modul cum se constituie

caracteristicile, functiile, procesele psihice, de la cele mai fragede varste, si evolutia lor pe tot

parcursul existentei umane, cu progresele ce caracterizeaza fiecare varsta. Fiinta umana este

analizata longitudinal si vertical, in contextul existentei sale sociale, a modificarilor psihofizice

ce se produc sub influenta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturii si profesiei, a

statutelor si rolurilor sociale ce le indeplineste (Verza, 2009, p.19).

Ursula Schiopu (1997, apud Sion, 2007, p.11) arata ca domeniul incorporeaza studiul

caracteristicilor evolutiei psihice, dimensiunea evolutiei temporale diferentiate, cu schimbari

ce intervin in decursul intregii vieti, de la nastere pana la moarte, cu tendinta de a face o mai

mare apropiere a psihologiei de viata concreta.

Psihologia varstelor se ocupa de schimbarile comportamentale care apar de-a

lungul vietii individului (intelegem prin comportament orice manifestare observabila care

apare ca raspuns al organismului la un stimul extern sau intern). Ea raspunde la intrebari cum

ar fi: "Cum ne comportam?", "De ce?"; "Care sunt diferentele fata de acelasi tip de

comportament al aceluiasi individ, aflat la un alt stadiu de dezvoltare?"; "Cum se petrec

aceste modificari si ce anume schimba?"; "Care sunt cauzele acestor schimbari?"; "In ce

masura schimbarile sunt continue si in ce masura se structureaza ca stadii, mai bine sau mai

putin bine definite, in dezvoltarea umana?" (Muntean, 2009, p.17).

Psihologia varstelor descrie modificarile comportamentelor atat in mod analitic, cat si

global, de la simturi si pana la interactiunile cu ceilalti.

Ca ramura aplicativa a psihologiei, psihologia varstelor studiaza conditiile si legile

de aparitie, evolutie, maturizare si schimbare a vietii psihice a omului, de-a lungul

intregii sale existente. Ea nu doar descrie fapte si comportamente, ci si descopera legi si

conditii, coordonari si structurari.

In literatura de specialitate se mai intalnesc sintagmele: "psihologia dezvoltarii",

"dezvoltare umana", "psihologia copilului", etc.

Psihologia varstelor are mai multe subramuri, ca de exemplu: psihologia sugarului, a

anteprescolarului, a scolarului, adolescentului, adultului, varstnicului, etc.

Psihologia varstelor este o disciplina teoretica si aplicativa a sistemului stiintelor

psihologice, care studiaza particularitatile psihice ale fiecarei etape de varsta, in relatie cu

factorii biologici si sociali care le influenteaza.

1

Psihologia varstelor este stiinta care studiaza caracteristicile constituirii

activitatii psihice umane, modificarile acesteia de la inferior la superior, a regreselor ce

au loc in anumite etape de varsta, a evolutiei personalitatii si manifestarii actelor de

conduita in relatie cu determinarile socio-culturale ale existentei umane (Verza, 2000,

p.20).

2. Problematica si importanta teoretica a disciplinei

Problematica psihologiei varstelor cuprinde:

- Studiul caracteristicilor dezvoltarii psihice a fiintei umane de-a lungul intregii vieti;

- Descifrarea mecanismelor evolutiei proceselor si functiilor psihice, oferind astfel

argumente genetice pentru conceptele si teoriile psihologice (Cretu, 2009, p.15);

- Investigarea factorilor, influentelor si conditionarilor de care depinde evolutia vietii psihice

a fiecarui individ;

- Studiul influentelor acestor factori asupra comportamentului subiectului, a atitudinilor sale

fata de evenimentele familiale, scolare, profesionale, sociale, care ii acompaniaza intreaga

viata;

- Analiza caracteristicilor specifice diferitelor varste, a conduitelor reprezentative ale

individului in diferite etape ale existentei sale, precum si a exigentelor specifice perioadei

sau ciclului respectiv de viata;

- Delimitarea stadiilor si substadiilor pentru fiecare varsta;

- Evidentierea modului in care individul se adapteaza cerintelor mediului (natural, social si

cultural-istoric) in care traieste;

- Descoperirea de fapte noi si elaborarea conceptelor corespunzatoare, formularea de teorii,

organizarea datelor obtinute prin cercetari (Schaffer, 2005, apud Cretu, 2009, p.16).

Studiul omului, de la debutul vietii si pana la moarte, cu ceea ce este comun si

semnificativ pe toata durata vietii, dar si cu relevarea specificitatii in etapele distincte ale

evolutiei umane, confera psihologiei varstelor un statut solid si central in cadrul disciplinelor

psihologice.

Psihologia varstelor reuseste sa realizeze o cuprindere larga prin aceea ca analizeaza

psihicul uman in mod unitar, cu accentuarea aspectelor de evolutie si dezvoltare, dar si de

continuitate si disfunctionalitate de la o varsta la alta.

La nivel intradisciplinar psihologia varstelor are stranse legaturi cu psihologia

generala, psihologia cognitiva, psihologia sociala, psihologia personalitatii, etc. Multe dintre

cunostintele si conceptele importante, vehiculate in cadrul psihologiei dezvoltarii, provin din

domeniul stiintelor biologice. O relatie aparte, i nterdisciplinar a intre cele doua domenii o

reprezinta etologia (stiinta comportamentelor umane si animale), care constituie o importanta

sursa de inspiratie, de argumentare sau verificare a diverselor supozitii lansate in cercetarea

comportamentului uman (de ex. Teoria atasamentului).