Psihologia Vârstelor

În domeniul psihologiei dezvoltarii, alegerea metodei de organizare a cercetarii este foarte importanta, mai ales atunci când se studiaza modificarile sau continuitatile legate de vârsta. În functie de maniera în care sunt exploatate cele trei aspecte esentiale  vârsta subiectilor (v), cohorta (c), si momentul temporal (t) al investigatiei  exista urmatoarele posibilitati: designul transversal  studiul unor grupe de persoane de vârsta diferita; design ul longitudinal  studiul acelorasi persoane de-a lungul unei anumite perioade; design-ul secvential  diverse combinatii în baza celor doua tipuri precedente; design-ul intercultural  loturi echivalente de subiecti, dar din culturi diferite.

a) Designul transversal: are drept scop sa evalueze diferitele grupe de vârsta, investigând fiecare subiect doar o singura data. Astfel, pentru a studia memoria în mod transversal, selectionam diferite grupe de vârsta, de exemplu la 25, 35, 35, 65, 75 de ani. Subiectii sunt evaluati cu ajutorul unui instrument de masurare a memoriei, iar apoi se verifica daca memoria scade odata cu vârsta. Daca aceste rezultate concorda cu ipoteza de pornire, am putea spune ca memoria diminueaza odata cu vârsta. Dar, studiul transversal nu permite extragerea unei asemenea concluzii, întrucât adultii de diferite vârste, provin din cohorte diferite.

AVANTAJE SI LIMITE: studiul transversal este adesea foarte util, fiind relativ rapid si usor de realizat. În plus, aratând diferentele specifice vârstei, el poate sugera noi ipoteze privind procesul de dezvoltare. Totusi, în toate studiile transversale se suprapun doua variabile independente: vârsta si cohorta. Fiecare dintre ele poate influenta la fel de bine variabila dependenta urmarita. Pe de alta parte, studiile transversale nu dau prea multe informatii despre secventa dezvoltarii.

b) Design-ul longitudinal: se urmaresc aceleasi persoane pe durata unei anumite perioade de timp. El permite observarea secventelor modificarilor si continuitatilor de-a lungul anilor. De asemenea, el permite evitarea problemelor legate de diferentele dintre cohorte. Denumit si cercetare în timp real, acest tip de design este considerat, pentru acuratetea rezultatelor, regele metodelor de organizare a investigatiei stiintifice în domeniul psihologiei dezvoltarii; el surprinde istoria unei deveniri si valideaza prognosticul asupra acesteia.

LIMITE: trei mari probleme survin în realizarea acestui tip de cercetare:

" Durata: pentru a fi relevante, studiile longitudinale trebuie sa se desfasoare pe o durata semnificativa, uneori zeci de ani;

" Abandonuri selective: subiectii nu participa întotdeauna pâna la finalizarea cercetarii.

" Efectul momentului masurarii: studiile longitudinale nu surprind efectul de cohorta, întrucât ele urmaresc numai una singura. De aceea este imposibil de stabilit daca modelele de dezvoltare observate se refera doar la cohorta în cauza sau la procesul de dezvoltare al fiintei umane în general. Acestui fenomen i se adauga si efectul momentului masurarii; de exemplu, efectele unei aceleasi variabile, divortul, pot fi diferite pentru copii din cohorte diferite, data fiind atitudinea sociala, diferenta de timp. Si în cazul design-ului longitudinal doua variabile independente, vârsta si momentul temporal al masurarii, pot influenta, deopotriva, variabila dependenta.

c) Design-ul secvential: toate studiile secventiale cuprind studierea mai multor cohorte pe o durata de timp data, existând însa o multitudine de posibilitati:

" Design-ul decalat: consta în observarea mai multor cohorte, dar la aceeasi vârsta a subiectilor. Acest tip de studiu urmareste evidentierea efectelor de cohorta în raport cu o vârsta data.

" Designul transversal succesiv: consta în efectuarea mai multor studii transversale la câtiva ani interval. De exemplu, daca am realizat un studiu transversal privind memoria în 1970, am putea realiza acelasi studiu în 1990. Daca am obtine acelasi model de diferente legate de vârsta, am putea concluziona ca rezultatul este legat nu doar de efectele cohortei, ci si de cel al vârstei.

" Design-ul longitudinal succesiv: efectuarea a doua sau mai multor studii longitudinale, fiecare pe câte o cohorta diferita.

" Design-ul mixt: cercetatorul îsi începe studiul cu grupe de vârsta iar apoi studiaza fiecare grup în maniera longitudinala.

d) Design-ul intercultural: o posibilitate tot mai frecvent utilizata de cercetarile din domeniul psihologiei dezvoltarii este de a substitui eforturile demersurilor secventiale prin cele interculturale. O cercetare de tip transversal, longitudinal sau decalat, în acelasi timp interculturala, are aceleasi efecte de control. Se substituie în acest fel variabilitatea intertemporala (creata de design-urile secventiale) cu o variabilitate interculturala care poate da masura interventiei fiecareia dintre cele trei variabile în cauza: vârsta, cohorta, momentul temporal al investigatiei.