Psihologie

Sezațiile-Senzatiile sunt procese psihice senzoriale si in acelasi timp imagini primare care semnalizeaza asupra insusirilor concrete si separate ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor sau organelor de simt.

Caracteristica senzațiilor: Senzațiile sunt procese psihice senzoriale elementare de cunoaștere a însușirilor concrete, luate separat, ale obiectelor, când acestea stimuleaza receptorul unui singur organ de simț. De exemplu, atingând zăpada, o simțim rece. Termenul „senzație” denumește procesul de semnalizare prin simțuri și, în același timp, rezultatul acestui proces, adică imaginea primară a însușirilor concrete ale obiectelor. De exemplu, senzația de acru, senzația de roșu etc. Orice obiect este o sinteză de mai multe însușiri concrete, iar senzațiile reflectă astfel de însușiri separate. De fapt, senzația presupune nu doar acțiunea excitantului asupra organului de simț, ci o activitate psihică mult mai complexă pe care o realizează analizatorul. Senzațiile au și funcția de orientare și protecție în viața unui om sau a unor animale. Spre exemplu, cu ajutorul senzațiilor de miros (olfactive) vom cunoaște dacă în pahar e apă sau oțet; o pată de lumină servește ca un punct de orientare pentru a găsi ieșirea dintr-o peșteră, iar senzația de frig ne pune în gardă și ne impune să ne păzim organismul de suprarăceală. Nu în ultimul rând, o altă funcție a senzațiilor, mai puțin cunoscută, dar foarte importantă, constă în menținerea echilibrului informațional între organism și mediu. Totodată, volumul mare de informație conduce spre supraoboseală. Senzațiile reglează torentul de informație care vine la creier, păstrându-l la nivelul adecvat organismului.

Însușirile senzațiilor:

1.Calitatea-însusirea care diferențiază senzațiile depinzând atat de natura stimulilor din mediul ambiant cât si de specificul functionarii fiecarui analizator.

2.Intensitatea-senzația este percepută cu cea a stimulilor dar mai depinde și de alti factori:starea generală a organismului,gradul de sensibilizare a analizatorului în acel moment.

3.Durata- este o alta proprietate a senzatiilor si se refera la intinderea in timp a senzatiei. De obicei, senzatia persista atata vreme cat actioneaza si stimulul. In acest interval , ea variaza in ceea ce priveste unele dintre caracteristicile enumerate, dependent de nenumarati factori.

4.Tonalitatea afectiva-senzatiile sunt insotite de trairi afective placute sau neplacute diferitelor gusturi, mirosuri, culori, sunete .Acestea depind atat de natura stimulului ,cat si de experienta anterioara a subiectului.

5.Caracterul conștient-apare după dezvoltarea altor procese psihice ca gândirea,memoria.

Legile senzațiilor:

1.Legea intensității-Prezența în mediul ambient a unui stimul si chiar actiunea lui asupra analizatorilor nu sunt suficente pentru ca aceasta sa produca o senzatie. Pragul absolut minim reprezinta intensitatea cea mai scazuta pe care o senzatie trebuie sa o aiba pentru a fi simtita.Stimulii a caror intensitate nu depaseste acest prag poarta denumirea de stimuli subliminali. Cu cat pragul absolut minim este mai mic,cu atat sensibilitatea analizatorului este mai mare.Cu cat pragul absolut minim este mai mare,cu atat sensibilitatea analizatorului este mai mica.Pragul absolut maxim reprezinta intensitatea cea mai mare pe are un stimul o poate avea pentru a produce inca o senzatie specifica fara a dauna analizatorul sau a il adduce in stare de neutralitate in rapot cu stimulul.

2.Legea adoptarii senzoriale - consta in modificarea sensibilitatii analizatorului sub actiunea repetata a anumitor stimuli.Cand asupra analizatorului actioneaza repetat un stimul de slaba intensitate,modificarea se produce in sensul cresterii sensibilizarii.Cand asupra analizatorului actioneaza repetat un stimul de intensitate mare,modificarea se produce in sensul scaderii sensaibilitatii,insa stimulul este satisfacator receptionat.Adaptarea este un mechanism de optimizare a procesului de receptive.Adaptarea actioneaza in sensul receptionarii optime a stimulilor in cazul schimbarii conditiilor de inrectiune dintre acesti analizatori.

3.Legea contrastului senzorial- pe baza adaptarii se dezvolta legea contrastului sensorial,care consta in cresterea sensibilitatii in urma actiunii stimulilor de diferite intensitati.Contrastul sensorial poate fi realizat atat simultan (stimuli se scot in evidenta reciproc),cat si succesiv.creste sensibilitatea pentru receptionarea celui de-al doilea stimul.

4.Legea semnificatiei-stimuli slabi,dar avand o puternica incarcatura afectiv-motivationala sunt mai bine receptionati decat stimuli puternici,dar fara semnificatie.Importanta uni stimul p-u subiect determina cresterea sensibilitatii fara de el.

5Legea sintezei-consta in faptul ca stimularea unui analizator poate provoca reactii specific si in alt analizator,asupra caruia nu a reactionat in mod direct nici un stimul.

6Legea compensatiei-sustine ca insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau chiar lipsa ei duce la perfectionarea alteaia,care preia din fuctiile cele dintai.

CLASIFICAREA SENZATIILOR

- CRITERIUL MORFOLOGIC: - senzatiile au fost clasificate dupa organele de simt, gruparea lor fiind in cinci categorii: - vizuale, gustative, olfactive si cutanate, corespunzator celor cinci organe de simt.

Tintele criteriului morfologic asociate cu noile descoperiri stiintifice au determinat orientarea cercetarilor spre alte criterii clasificatoare mult mai realiste si operante.

- CRITERIUL FUNCTIONAL - potrivit acestui criteriu, mai intai se delimiteaza functia senzoriala si abia apoi se incearca descoperirea ( identificarea) organului receptor care o indeplineste.

- CRITERIUL CONDITIILOR SI DIRECTIILOR RECEPTIEI - a fost dat de fiziologul englez Charles Scott Sherkington care a propus doua clasificari ale senzatiilor . Prima pornea de la distingerea a doua categorii de receptori si anume receptorii de contact ( numiti si tangoreceptori) si receptori de distanta ( numit si telereceptori).

- CRITERIUL INSUSIRILOR DETECTATE SENZORIAL - senzatia este un mecanism reflectoriu, se raporteaza la insusirile obiectelor si fenomenelor pe care le oglindeste. In virtutea acestui fapt, tocmai insusirile reale ale obiectelor si fenomenelor si mai ales relatia dintre subiect si obiect au trecut pe primul plan in clasificarea senzatiilor. A. Uhtovmski a luat ca punct de reper natura stimulentelor receptate, srtabilind patru categorii de senzatii. Astfel, stimuli mecanici- produc senzatii cutanate, stimuli fizici - pe cele vizuale si auditive, stimuli chimici genereaza senzatiile gustative si olfactive, stimuli fiziologici dau nastere senzatiilor , proprioceptive si interceptive.

- CRITERIUL SPECIALIZARII SI CORELARII SENZATIILOR. A cest criteriu aparut din nevoia analizatii mai profunde si differentiate a senzatiilor , ca si necesitatea asocierii si corelarii senzatiilor intre ele.