Psihologie aeronautică

CURS 1.

Domeniul de definire şi istoricul psihologiei aeronautice

1.1 Delimitări conceptuale (obiectul de studiu, metodologie, normele şi teoriile psihologiei aeronautice)

1.2 Istoricul psihologiei aeronautice

Psihologia aeronautică - știință (obiect de studiu, metodologie, legi și norme, teorii rezultate în urma studiilor și cercetărilor inițiate în domeniu) care studiază relația om – aeronavă – mediu.

ISTORIC

sec. XIX

• William James - teoriile asupra constiinței

• S. Freud - teoria inconstientului

• Carl Jung îsi finaliza opera

• pregătirea si lansarea zborului spațial

• zboruri experimentale cu planoare, zborurile fraților Wright (1903)

• Zeppelinele zburau peste Atlantic

• aeronavele de transport cu reacție

• perioada de maximă afirmare a behaviorismului

FRANȚA

• 1914 - Centrul de examinări aeronautice

(cercetări asupra timpului de reacție la diverse categorii de stimuli)

• 1915 – prima metodologie de examinare psihologică propiu-zisă

ITALIA

• 1914 – laborator Agostino Gemelli

(precizia și viteza percepțiilor, echilibrul emoțional)

• 1942 – examenul psihologic (caracteristicile percepției, calitățile psihomotorii, echilibrul emoțional)

GERMANIA

• 1914 – metode de evaluare a calităților piloților

• 1918 – sistem de evaluare a piloților

(observația, înțelegere, imagine de sine)

ANGLIA

• 1939 – laborator de psihologie – Universitatea Cambridge (selectia și instruirea personalului aeronautic) (efectele oboselii în timpul zborului)

- studii despre stres în activitatea de zbor

- studii despre simptomele nevrotice

SUA

• 1939 – Consiliul Național de cercetare în Psihologie aeronautică

• 1940 – program de psihologie aeronautică pentru US Army

• 1943 - studii privind cauzele care stăteau la baza accidentelor aeronautice

US NAVY inițiază un sistem de selecție psihologică a piloților compus din trei categorii de teste:

• Aviation Classification test (aptitudini intelectuale);

• Mechanical Classification Test;

• Biographical Inventory (biografie, motivație, interese, personalitate)

ROMÂNIA

• 1912 - școala militară de aviație de la Cotroceni (psihologia zborului)

• 1920 – Centrul Medical Aeronautic

(studii pe aviatori în timpul zborului)

• 1926 – prima reuniune a medicilor militari din aeronautică

• 1940 – contribuția psihologiei la dezvoltarea armatelor moderne

• 1959 - Școala românească de psihologie aeronautică (Valeriu Ceaușu)

PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI AERONAUTICE

• Antrenamentul psihofizic la personalul aeronautic

• Stări emoționale la piloții de avion

• Frica la aviatori

• Timpul de reacție

• Criterii psihotehnice și metode aplicate în aeronautică

• Dezvoltarea unui sistem performant de evaluare psihologică computerizată

• Strategii de adaptare la solicitările profesionale aeronautice

• Metode de cunoaștere a personalității și a abilităților specifice zborului

• Ingineria factorului uman în aviație

• Solicitări psihologice la aviatori

• Adaptarea la pilotajul asistat de calculator

• Optimizarea prezentării informațiilor de zbor

• Proiectarea sistemelor automate de control și alertă la bord

• Controlul, prevenirea și eliminarea erorilor

• Asistarea computerizată a deciziei la bord

• Instruirea pentru pilotajul automatizat

PROVOCĂRI ACTUALE ALE PSIHOLOGIEI AERONAUTICE

• Interdependența între aviația civilă și militară

• Noile reglementări europene

• Generalizarea programelor Human Factors

• Problematica siguranței zborului

SARCINA DE PILOTAJ

• Controlează zborul

• Navighează

• Comunică

• Îndeplinește misiunea

Controlează zborul

• Preluarea informațiilor de la instrumentele de zbor – monitorizare permanentă (percepții, atenție, vigilență)

• Interpretarea și integrarea lor într-o imagine coerentă de ansamblu (memoria, gândirea)

• Compararea situaţiei de fapt cu situaţia planificată (raționament, operare cu imagini mentale, spațiu tridimensional)

• Modificări ale traiectoriei sau planului de zbor (decizii)

• Comenzi pentru operarea efectivă a modificărilor (viteză de reacție, precizie, coordonare)

Navighează

• Prefigurarea traiectoriei de zbor (planificare, imaginație, vedere în spațiu)

• monitorizarea parametrilor de zbor si evaluarea poziţiei geografice (reprezentare spațială, vigilență)

• estimări interdependente ale distanţei, timpului, în funcţie de resursele de combustibil si planul misiunii (raționament)

• modificări ale cursului de zbor în funcţie de planul misiunii, sau de modificări ale situaţiei (decizii)