Psihologie Experimentală

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Psihologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 81 în total
Cuvinte : 35898
Mărime: 144.73KB (arhivat)
Publicat de: Lucian Prodan
Puncte necesare: 0

Extras din curs

Prin metoda experimentală se înţelege acel set de demersuri prin care declanşarea unui fenomen anume este provocată în mod deliberat, şi organizat de către experimentator, care, de asemenea, înregistrează şi prelucrează sistematic rezultatele. Psihologia experimentală reprezintă atît metoda, cît şi corpul de cunoştinţe obţinute în psihologie prin mijloace experimentale.

Disciplina „Psihologia experimentala” nu vizează o ramură diferită a psihologiei în sensul obişnuit al unei astfel de departajări (aşa cum sunt, de exemplu, psihologia socială, psihologia muncii, psihologia educaţiei, etc). Domeniul de studiu î-l constituie teoria şi practica experimentului, ca metodă de cercetare activă şi eficientă.

Scurt istoric al metodei experimentale

Aplicarea metodei experimentale la studiul activităţii psihice s-a impus, în a doua jumătate al secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1879, odată cu înfiinţarea primului laborator de psihologie de către Wilhelm Wundt (1832-1920). De formaţie fiziolog, W. Wundt devine primul psiholog şi profesor de psihologie la Institutul de psihologie iniţiat de el la Leipzig. În laboratorul lui Wundt s-au format pionierii psihologiei experimentale din întreaga lume. La scurtă vreme iau fiinţă laboratoare similare în marile centre universitare. Cattell organizează un astfel de laborator în Statele Unite. Laboratorul de psihologie al Universităţii din Bucureşti a fost înfiinţat în anul 1906 de profesorul Costantin Rădulescu-Motru, care se formase în laboratorul lui Wundt de la Leipzig şi în cel organizat de Beaunis şi Binet la Sorbona (Paris).

Contribuţii însemnate la conturarea psihologiei experimentale au adus şi o serie de cercetători de alte specialităţi (fizicieni, astronomi), care au evidenţiat date experimentale, uneori cu totul întâmplător. Astfel, fizicianul Joseph Sauveur de la Flèche (1653-1716) a determinat frecvenţa sunetelor din registrul audibil; fizicianul Philipphe de la Hire (1640-1718) face observaţii asupra imaginilor consecutive, iar chimistul J. Darcet măsoară durata acestora (1777); astronomul W. Herschell (1738-1822) stabileşte legi de adaptare a ochiului la întuneric şi determină zona maximei sensibilităţi din retină (fovea centralis); fizicianul italian Venturi determină întinderea câmpului vizual (1791); fizicianul-optician francez Pierre Bouguer (1698-1758) a formalizat matematic, pentru prima dată raportul dintre excitaţie şi senzaţie. De asemenea, este notabilă contribuţia astronomilor Bessel, Exner ş.a. la cunoaşterea unor date asupra timpului de reacţie, ca şi a tehnicilor de măsurare a lui. Lucrarea lui G. Th. Fechner (1801-1887), Elemente der Psychophysik („Elemente de psihofizică”) apărută în 1860, semnează, în fapt, actul de naştere al psihologiei experimentale.

Trebuie relevate, de asemenea, contribuţiile majore ale unor fiziologi din epocă la fundamentarea psihologiei experimentale: Helmholtz (1821-1894) cu teoria rezonanţei auzului şi teoria tricromatică a vederii, Hering (1834-1918) care a adus date asupra percepţiei spaţiului, a culorilor, simţului termic. În laboratoarele abia înfiinţate se utilizau tehnici psihometrice şi determinări psihofiziologice dintre cele mai variate, în care măsurarea pragurilor senzoriale şi a timpului de reacţie ocupau un loc important.

Rolul explicaţiei în psihologia ştiinţifică

Psihologii abordează fenomenele cu care se confruntă lumea înconjurătoare animaţi de nevoia de a-şi explica acele cauze ascunse care nu ţin de aparenţă, ci ţin de constantele comportamentului.

Spre exemplu, un inginer agronom a observat că oamenii dintr-un sat tind să obţină performanţe mai scăzute atunci cînd lucrează în grup, apărînd aşa-numitul fenomen de irosire socială, fapt care a mai putut fi constatat şi în alte grupuri de muncă. El s-a întrebat care este motivul apariţiei acestui fenomen şi s-a decis să-l verifice experimental. Pentru aceasta, a organizat în acea comunitate un joc de "trasul funiei". Folosind un aparat aşezat la mijlocul funiei care înregistra forţa cu care se trăgea de capete, a cerut participanţilor să tragă de funie cîte unul la fiecare capăt, apoi cîte doi, cîte patru, cîte opt. Astfel a putut să constate că, forţa cu care trăgeau de funie cînd erau cîte doi era de 80%, cînd erau cîte patru scădea la 60%, iar cînd erau cîte opt abia ajungea la 30%. S-a pus apoi întrebarea dacă la baza apariţiei acestui fenomen se află o tendinţă de a lăsa responsabilitatea pe seama celorlalţi în contextul lucrului în echipă, sau dacă este vorba pur şi simplu de o tendinţă intrinsecă a participanţilor de a-şi conserva energia.

Paşii unei investigaţii experimentale:

- studiul literaturii de specialitate;

- stabilirea unor ipoteze de lucru;

- desfăşurarea propriu-zisă a experimentului;

- încercarea de a obţine, pe baza rezultatelor, o explicaţie şi integrarea acestei explicaţii într-o teorie coerentă.

Urmîndu-se aceste etape, în cazul relatat mai sus s-a ajuns la respingerea ipotezei legate de conservarea energiei şi s-a ajuns la teoria difuziei responsabilităţii. Această teorie are aplicaţii în practică; atunci cînd un grup de oameni lucrează împreună, soluţia pentru menţinerea performanţelor ridicate este ca activitatea lor să fie foarte precis monitorizată şi evaluată. Iată cum o problemă din lumea reală poate fi adusă în laborator şi studiată în manieră riguroasă, obţinîndu-se astfel date mai precise decît prin simpla observare a fenomenului.

Psihologia experimentală îşi propune să descrie modul corect de conducere a unor asemenea studii experimentale pentru a verifica ipotezele, pentru a colecta datele, pentru analiza şi interpreta rezultatele. Psihologia experimentală acoperă fundamentele cercetării ştiinţifice aplicate în psihologie.

Prima condiţie a oricărui demers ştiinţific, a oricărei cercetări şi cerinţa de bază pentru oricare om de ştiinţă este curiozitatea. Pornind de la curiozitate trebuie să stabilim care sunt izvoarele cunoaşterii.

Filosoful american Ch. S. Pierce (1877) arăta că investigaţia ştiinţifică este precedată de alte trei modalităţi de fixare a cunoştinţelor:

- metoda autorităţii, adică achiziţionarea şi formarea ideilor încă din copilărie cu ajutorul părinţilor, a educatorilor. Surse de autoritate pentru cunoaştere sunt cărţile, tratatele, profesorii. Nu putem nega metoda autorităţii, pentru că individul nu are cum să refacă în decursul vieţii sale întreg traseul de mii de ani al cunoaşterii. Metoda autorităţii asigură şi un anumit confort psihologic, o anumită certitudine.

- metoda tenacităţii (perseverenţei) exprimă de fapt o anumită structură de personalitate, legată de apartenenţa individului la o anumită ideologie sau religie. Ea presupune menţinerea concepţiilor împărtăşite de individ în ciuda oricăror concepţii contrare.

- metoda apriori presupune adoptarea unor concepţii fără nici un fel de examinare critică prealabilă şi derivă din metoda autorităţii.

Pe lîngă aceste trei metode, există şi o a patra: metoda ştiinţifică. Ea conduce la fixarea concepţiilor pe baza experienţei. Din această perspectivă, se poate defini psihologia ştiinţifică drept un demers repetabil şi autocorector de înţelegere a fenomenelor psihice pe baza datelor empirice (obţinute prin experienţă). Experienţa este cea mai importantă sursă a cunoaşterii, mai importantă decît încrederea în autoritate sau în propriile concepţii.

Autocorectarea presupune eliminarea treptată a ideilor incorecte din conţinutul unei cercetări, refacerea şi replicarea experimentelor şi publicarea lor. Observaţia empirică şi autocorectarea constituie paradigmele cunoaşterii ştiinţifice, iar mecanismele ei sunt inducţia şi deducţia.

Preview document

Psihologie Experimentală - Pagina 1
Psihologie Experimentală - Pagina 2
Psihologie Experimentală - Pagina 3
Psihologie Experimentală - Pagina 4
Psihologie Experimentală - Pagina 5
Psihologie Experimentală - Pagina 6
Psihologie Experimentală - Pagina 7
Psihologie Experimentală - Pagina 8
Psihologie Experimentală - Pagina 9
Psihologie Experimentală - Pagina 10
Psihologie Experimentală - Pagina 11
Psihologie Experimentală - Pagina 12
Psihologie Experimentală - Pagina 13
Psihologie Experimentală - Pagina 14
Psihologie Experimentală - Pagina 15
Psihologie Experimentală - Pagina 16
Psihologie Experimentală - Pagina 17
Psihologie Experimentală - Pagina 18
Psihologie Experimentală - Pagina 19
Psihologie Experimentală - Pagina 20
Psihologie Experimentală - Pagina 21
Psihologie Experimentală - Pagina 22
Psihologie Experimentală - Pagina 23
Psihologie Experimentală - Pagina 24
Psihologie Experimentală - Pagina 25
Psihologie Experimentală - Pagina 26
Psihologie Experimentală - Pagina 27
Psihologie Experimentală - Pagina 28
Psihologie Experimentală - Pagina 29
Psihologie Experimentală - Pagina 30
Psihologie Experimentală - Pagina 31
Psihologie Experimentală - Pagina 32
Psihologie Experimentală - Pagina 33
Psihologie Experimentală - Pagina 34
Psihologie Experimentală - Pagina 35
Psihologie Experimentală - Pagina 36
Psihologie Experimentală - Pagina 37
Psihologie Experimentală - Pagina 38
Psihologie Experimentală - Pagina 39
Psihologie Experimentală - Pagina 40
Psihologie Experimentală - Pagina 41
Psihologie Experimentală - Pagina 42
Psihologie Experimentală - Pagina 43
Psihologie Experimentală - Pagina 44
Psihologie Experimentală - Pagina 45
Psihologie Experimentală - Pagina 46
Psihologie Experimentală - Pagina 47
Psihologie Experimentală - Pagina 48
Psihologie Experimentală - Pagina 49
Psihologie Experimentală - Pagina 50
Psihologie Experimentală - Pagina 51
Psihologie Experimentală - Pagina 52
Psihologie Experimentală - Pagina 53
Psihologie Experimentală - Pagina 54
Psihologie Experimentală - Pagina 55
Psihologie Experimentală - Pagina 56
Psihologie Experimentală - Pagina 57
Psihologie Experimentală - Pagina 58
Psihologie Experimentală - Pagina 59
Psihologie Experimentală - Pagina 60
Psihologie Experimentală - Pagina 61
Psihologie Experimentală - Pagina 62
Psihologie Experimentală - Pagina 63
Psihologie Experimentală - Pagina 64
Psihologie Experimentală - Pagina 65
Psihologie Experimentală - Pagina 66
Psihologie Experimentală - Pagina 67
Psihologie Experimentală - Pagina 68
Psihologie Experimentală - Pagina 69
Psihologie Experimentală - Pagina 70
Psihologie Experimentală - Pagina 71
Psihologie Experimentală - Pagina 72
Psihologie Experimentală - Pagina 73
Psihologie Experimentală - Pagina 74
Psihologie Experimentală - Pagina 75
Psihologie Experimentală - Pagina 76
Psihologie Experimentală - Pagina 77
Psihologie Experimentală - Pagina 78
Psihologie Experimentală - Pagina 79
Psihologie Experimentală - Pagina 80
Psihologie Experimentală - Pagina 81

Conținut arhivă zip

  • Psihologie Experimentala.doc

Alții au mai descărcat și

Comportamentul Agresiv la Persoanele Timide

Continutul acestei lucrari, confera o viziune mai larga, asupra acelor disfunctionalitati comportamentale, afective si relationale, care sunt în...

Factori Psihologici care Moderează Optimismul Comparativ în Percepția Riscului de Îmbolnăvire

Argument Astrologii si oamenii de stiinta încearca sa îndeplineasca o dorinta declarata a oamenilor de a-si cunoaste viitorul. Ei ar dori sa afle...

Depresia

Cap.1 Rezumat Am ales lucrarea cu titlul “Depresia”, unde am si exemplificat cu ajutorul studiilor de caz, depresia in cazul dependentilor de...

Tulburarea de Personalitate Narcisistica

1. Prezentare generala 1.1. Conceptul de personalitate Termenul de ‘personalitate’ este derivat din termenul din latina ‘persona’, folosit pentru...

Terapia Depresiei

CAPITOLUL I CONSIDERAŢII TEORETICE REFERITOARE LA STRES ŞI DEPRESIE. Stresul a fost şi rămâne unul dintre cele mai disputate concepte din...

Tulburarea de personalitate - dependența

1. ISTORICUL TULBURĂRII În ciuda încercărilor repetate de a dezvolta un concept de personalitate antisocială fără implicaţiile unei „nebunii...

Proiect de Intervenție în Tulburarea de Personalitate obsesiv-compulsivă

REZUMAT Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă ar fi imaginea „omului perfect”, dacă, aşa cum spune Cottraux, nu ar fi „mai mult ca...

Proiect de Preventie în Tulburarea de Personalitate de Tip Evitant

Rezumat Persoanele cu tulburare de personalitate de tip evitant sunt hipersensibilie la umilinta si dezaprobarea sociala si cauta protectie in...

Te-ar putea interesa și

Psihologie experimentală

Tipuri de cercetari in psihologie 1) Tipul de relatie intre cercetator si subiect a) Cercetari experimentale – cecetatorul manipuleaza o...

Psihologie experimentală

Cercetarea psihologica cu un singur subiect 1. Studiul de caz a) Studiile de caz naturale b) Studiile de caz asupra unui cadru unic 2....

Psihologie Experimentală

Fechner, Gustav Theodor (1801-1887), psiholog german, a fost matematician şi fizician, deopotrivă filozof, autor al mai multor lucrări, unul dintre...

Psihologie experimentală

DEMERSUL STIINTIFIC IN PSIHOLOGIE De regula stiinta este definita global ca o forma structurata de rezolvare de probleme sau ca o metoda...

Psihologie Experimentală și Statistică

OBSERVATIA O cercetare concreta îsi are originea – de regula- într-un proces de observatie. Dupa cum spune Piaget într-un interviu: “Pleci de la...

Psihologie Experimentală

CURS NR. 1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI EXPERIMENTALE 1. Introducere Se pare că sunt consacrate două modalităţi de a aborda psihologia experimentală....

Psihologie experimentală

Scopuri si postulate ale stiintei Cuvântul stiinta deriva din latinul scio, si înseamna a sti. Dorinta de cunoastere si acumularea de cunostinte...

Psihologie Experimentală

Posibilitatea masurarii si-a facut loc cu greu în psihologie. Conceptul de psihometrie apare pentru prima data la filosoful german Cr. Wolf în...

Ai nevoie de altceva?