Psihologie Experimentală

IV. VARIABILELE EXPERIMENTALE SI CONTROLUL LOR

Un experiment se produce atunci când mediul este manipulat sistematic astfel încât efectele cauzale ale acestei manipulari pe un anumit comportament sa poata fi observate.

Pentru a descrie cum mediul este manipulat si cum este observat comportamentul va trebui sa explicam cei doi termeni definitorii ai experimentului: variabila independenta si variabila dependenta.

Variabila dependenta este comportamentul îregistrat de experi¬mentator.

Variabila independenta este o manipulare a mediului, controlata de experimentator.

Un experiment trebuie sa aiba cel putin doua valori sau niveluri ale mediului, respectiv doua conditii care sa fie comparate între ele pentru a determina daca una din aceste conditii provoaca un com¬portament. Uneori cele doua nivele pot fi reprezentate doar de pre¬zenta sau absenta manipularii.

Experimentul este un procedeu dirijat de investigare a relatiilor dintre o variabila independenta (cauza) si o variabila dependenta (efect). Se impune evidentierea câtorva trasaturi definitorii care se instituie si ca avantaje ale experimentului:

a) Controlul variatiilor externe, într-un experiment ideal, nici un factor (variabila), exceptandu-l pe cel studiat, nu este permis sa influenteze rezultatul; în jargonul psihologiei experimentale, spunem ca acesti alti factori sunt controlati. Daca (asemeni unui experiment ideal) toti factorii în afara de unul (cel investigat) sunt pastrati con¬stanti, putem concluziona logic ca orice diferenta în rezultat este cauzata de manipularea variabilei independente. Deoarece nivele va¬riabilei independente sunt schimbate, rezulta ca diferentele în variabila dependenta s-au produs numai datorita faptului ca variabila indepen¬denta a fost schimbata. Cu alte cuvinte, schimbarile în variabila in¬dependenta cauzeaza schimbari observate în variabila dependenta, întrucât cercetarea nonexperimentala se limiteaza la descrieri si core¬latii, experimentele permit declaratii despre cauzalitate: variabila inde¬pendenta A este cauza ce schimba variabila dependenta B. în principiu, experimentele conduc la declaratii despre cauzalitate, în practica, aceste declaratii nu sunt întotdeauna adevarate. Nici un experiment nu este 100 % un succes în eliminarea sau pastrarea constanta a tuturor surselor de variatie. Oricum, experimentul elimina mai multe variatii externe decât o fac alte tehnici de cercetare.

b) O alta trasatura a experimentului este economia. Folosind tehnica observatiei omul de stiinta trebuie sa astepte cu rabdare pâna se produc manifestarile care îl intereseaza. Daca locuiti în Trondheim, Norvegia (aproape de Cercul Polar) si doriti sa studiati cum afecteaza arsita agresivitatea, bizuindu-va pe soare, aceasta cercetare v-ar cere multa rabdare si o gramada de timp. Experimentatorul controleaza situatia creând conditiile de interes (niveluri variate ale caldurii în conditii de laborator), obtinând datele relevante rapid si eficient.

c) Caracterul provocat, în cercetarea fundamentala, experimentele sunt realizate pentru a testa teoriile si pentru a aduce datele de baza pentru explicarea comportamentelor. Aceste tipuri de experimente sunt, de obicei, bine planificate, cu un investigator care are o idee clara asupra rezultatului anticipat. Un exemplu de inferenta puternica, sunt asa-numitele experimente critice prin care se pun fata în fata alte doua teorii care fac predictii diferite. Un rezultat favorizeaza teoria A, iar celalalt teoria B. Experimentul va determina care teorie este respinsa si care este pastrata, în practica, aceste experimente critice nu functioneaza atât de bine, deoarece suporterii teoriei respinse sunt ingeniosi, cautând explicatii care sa minimalizeze interpretarea nefavorabila a experimentului.