Psihologie experimentală

Scopuri si postulate ale stiintei

Cuvântul stiinta deriva din latinul scio, si înseamna a sti. Dorinta de cunoastere si

acumularea de cunostinte au fost considerate scopuri venarabile de-a lungul istoriei.

Totusi, trebuie spus ca exista mai multe cai de a obtine cunostinte despre lume.

Cea mai veche abordare cognitiva a realitatii este credinta în autoritate. Misterele

lumii pot fi revelate prin viziunile si interpretarile unor autoritati acceptate. Aceasta cale

este ilustrata astazi de teologie.

O alta abordare o constituie intuitia si experienta subiectiva. Artistii expun

viziunea lor despre cunoastere desenând, pictând, sculptând, scriind, compunând muzica.

Fenomenologii descriu cunoasterea unica pe care o are fiecare persoana. Scopul lor este

acela de a articula întelesul pe care individul îl atribuie experientelor sale. Oamenii aflati

la aceeasi petrecere, ascultând aceeasi muzica si bând acelasi vin nu au aceeasi

experienta: fiecare aduce întelesuri si structuri specifice în situatie.

A treia abordare propune logica si gândirea rationala drept cai de a ajunge la

cunoastere. Rationalismul este curentul filosofic ce sustine ca adevarul nu poate fi gasit

decât prin ratiune. În istoria civilizatiei occidentale, rationalismul a fost promovat ca un

mijloc de a revela legile universale. Astazi, acest tip de abordare este o parte a procesului

stiintific. Teoriile servesc la integrarea si organizarea logica a evenimentelor observate.

În sfârsit, ultima abordare reprezinta o dezvoltare a precedentei. Pozitivismul

logic a respins intuitia ca sursa a cunoasterii si a cautat sa impuna sistemele logice bazate

pe observatie. Sprijinirea pe observatie ca baza a sistemelor explicative rationale (a

teoriilor) înseamna însasi fundarea filosofica a stiintei.

Oamenii folosesc în mod curent toate cele patru cai spre cunoastere. Nici una nu

este singura valida si nici una nu este lipsita de valoare. Judecatile cu privire la care tip de

cunoastere este cea adevarata si le exclude pe celelalte nu pot fi decât simpliste.

Cunoasterea prin stiinta ofera doar o cale de a întelege lumea. Stiinta este doar una din

modalitatile de a raspunde la întrebari si de a rezolva probleme.

Stiinta ca o atitudine

Ca si religia, arta sau fenomenologia, stiinta cuprinde atât un corpus de cunostinte,

cât si sistem specific de achizitionare a cunostintelor.

Oamenii de stiinta sunt foarte diferiti prin interesele lor. Unii sunt preocupati de

ceea ce se întâmpla în celule, altii de interactiunile obiecteor în spatiu, altii de resorturile

comportaentelor umane. Cu totii însa împartasesc atitudinea stiintifica – care presupune

atasament pentru anumite postulate, scopuri si pentru o anumita metodologie. Postulatele

si scopurile genereaza metodele. Folosirea metodelor stiintifice si nu obiectul studiat,

defineste stiinta.

Numai întelegerea radacinilor filosofice ale stiintei creeaza premise pentru

întelegerea metodologiei. În lumea cercetarii, poti fi tehnician sau om de stiinta.

Tehnician este cel care a memorat toate regulile si care poate folosi în mod corect

metodele si procedeele statistice. Omul de stiinta cunoaste regulile si întelege

metodologia si statistica. De multe ori cunoasterea regulilor nu este de ajuns nici pentru

consumatorul de studii stiitifice si nici pentru cei ce le produc.

Scopurile stiintei

Cele patru scopuri interdependente ale stiintei sunt descrierea, predictia,

întelegerea si controlul.

Descrierea. Descrierea obiectiva a evenimentelor din lumea naturala constituie

scopul elementar al stiintei. Oamenii de stiinta descriu în mod acurat, pentru altii,

fenomenele din domeniul lor de studiu. De pilda, biologii taxonomisti se ocupa de

clasificarea diferitelor fiorme de viata în functie de decrierile caracteristicilor lor comune.

Descrierile stiintifice difera de descrierile din viata de zi cu zi prin tehnicile

folosite pentru a observa si raporta evenimentele. Descrierile cotidiene reflecta istoria

pesonala, motivele si valorile subiectului.