Psihologie Judiciară

PSIHOLOGIE JUDICIARĂ

Curs 1

Prof. Ghe. Florian

Sem I – Psihologie Judiciară

Sem II – Psihologie Militară

Anul IV – Psihopedagogie Specială

DELINCVENŢA JUVENILĂ

Cauzele delincvenţei juvenile sunt familia rea, tâmpită, sărăcia, lipsurile, incultura.

Instituţiile de control social, toleranţa, posibilitatea unor învăţări rele, filmele, etc. Sunt cauze ale delincvenţei juvenile. Nici una din acestea nu ajută să scadă numărul delincvenţilor.

Delincvenţa aduce şi satisfacţii, bunăstare de moment. Delincvenţii sunt foarte impresionaţi că se poate trăi foarte bine din furat.

Există o piaţă a chilipirurilor – acesta este alt factor care nu ajută să scadă delincvenţa.

Atât timp cât delincventul nu-şi condamnă viaţa pe care a avut-o şi nu-şi condamnă actele, nu-i nimic de făcut.

Sheldon şi Eleonor Bluk au studiat delincvenţa juvenilă. Aceştia au spus: „Cauza delincvenţei juvenile este reprezentată de acei factori care luaţi separat nu pot explica delincvenţa juvenilă.”

Competenţele educative ale părinţilor lasă mult de dorit în momentul de faţă.

Axiome ale educaţiei:

1.Binele se învaţă doar de la cel care te iubeţte.

2.Copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit.

3.Copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează.

4.Copilul trebuie să simtă puterea uriaşului care-l mângâie.

5.Oamenii au un comportament moral doar când au ceva de apărat.

6.Problemele devin probleme dacă sunt tratate ca probleme.

Explicarea axiomelor:

1.Primim în viaţă multe sfaturi bune. nDoar acolo unde există o persoană care ne iubeşte urmăm sfaturile.

Copiii din centrele de reeducare, leagănele de copii nu revin la normal pentru că nu sunt iubiţi.

2.Un părinte trist, ingândurat, înjură soarta, naţia, guvernul, nu transmite valorile ca lumea. Copilul nu poate să suporte o lungă perioadă de timp un părinte care îşi dă cu pumnii în cap ba că factura la curent este atât, la întreţinere este atât. Asemenea părinte nu poate fi urmat de copil. Copiii nu trebuie culpabilizaţi pentru hotărârile părinţilor, pentru necazurile părinţilor. Până când copilul împlineşte 10-12 ani, el nu trebuie să ştie ce probleme are părintele.

3.Părintele care progresează = părinte citit, care este informat, care are o bibliotecă în casă (citită). O bibliotecă nu este formată numai din cărţile părinţilor, trebuie să fie şi cărţile copiilor, dicţionare, etc. Părintele care rămâne un partener de dialog al copilului ştie să-l asculte, să dea un sfat. Acela este un părinte fericit.

14 15 16 17 18 ani..... Tatăl dă sfaturi ca pentru atunci când

Vârsta tatălui • • • • • avea el 14 ani, în vremea lui, ori copilul

trăieşte în alt timp. Vârsta copilului se

deplasează totdeauna în dreapta.

Vârsta copilului • • • • •

14 15 16 17 18 ani.....

4.Geron Bruner – procesul educaţional al instruirii, educaţiei. Bruner, întrebat dacă este traumatizant , are repercusiuni să baţi copiii din când în când a răspuns: „Un uriaş (care este tatăl său) careţl mângâie dar care din când în când îl mai atinge pe copil nu provoacă mari repercusiuni copilului.”

5.Minorii sunt nimeni în marea majoritate. Sunt „nu încă”. Doar un minor bun la carte, foarte bun sportiv, o persoană cu o anumită imagine publică, etc. care este „cineva” – aceste lucruri dau un anumit statut şi ne împiedică să facem trăznăi. Aceste achiziţii de demnitate, prestigiu ne împiedică să facem prostii.

6.Când este vorba de copii aşa este. Dacă intri foarte tare în copil, îl umileşti, dacă dai o semnificaţie de catastrofă problemei rişti să naşti ostilitate.Trebuie să iei lucrurile uşor. A doua, a treia oară vei lua nişte măsuri dar nu drastice.

Teoria integrativă privind etiologia delincvenţei juvenile:

Kaplan, Le Blanc – 1993 (canadieni) – au dat o sinteză referitor la ideea cauzelor delincvenţei juvenile spunând că aceasta este centrată pe centrată pe 4 factori:

1.Legăturile sociale – cu cât copilul este mai ataşat de familie, şcoală, biserică, grup sportiv, cu atât mai mult acestea îl vor ţine mai departe de infracţiune, reciproca fiind valabilă.

2.Allocentrismul (educaţia pentru altruism) – a-l educa pe copil să fie sensibil la ceilalţi, să-i ajute, să-i ia în considerare, aceasta îl va împiedica mai târziu să fie agresiv.

3.Constrângerile sunt de 4 feluri:

a)informale – de la persoane intime, apropiate (coleg, mamă, prieten);

b)formale – de la şcoală, club, reguli;

c)externe – din afara individului;

d)interne – apar când stadiile educaţiei, formării morale sunt consolidate şi parcurse cum trebuie.

4.Expunerea la influenţe şi oportunităţi antisociale – prietenidelincvenţi, consum de alcool, nonconformism, învăţarea tehnicilor infracţionale, vagabondaj în grup.

Bioritmurile omului

Bioritmul Biologic = 23 de zile

Bioritmul Afectiv = 28 de zile

Bioritmul Intelectual = 33 de zile

Problema bioritmurilor a plecat din Japonia de la o firmă de transporturi pentru a puteaq preveni accidentele. Dacă un muncitor avea o zi critică i se dădea liber (şi un cartonaş galben).

În ziua naşterii încep cele 3 cicluri.

Ziua critică este ziua când se schimbă semnul (din „+” în „–„, şi invers).

Mila şi supunerea sunt instincte înnăscute. Te naşti milos şi supus – aşa vei muri.

Oamenii se împart în două:

-unii care fac ştiinţa şi

-unii care o aplică.

Cromozomul 17 răspunde de plăcerea riscului, a şansei. S-a descoperit că la cei care joacă jocuri de noroc, cromozoul 17 prezintă anomalii.

În a face, a vrea binele există limite dar în a face, a vrea rău nu există limite.