Psihologie judiciară

CURS 1 02.03.2009

Prof. Dumitrescu Florin

Psihologia are ca obiect de studiu psihicul uman, care este ansamblul de stari, insusiri, fenomene, procese subiective, personale, individuale care depind in mod necesar de mecanisme neurocererale si de interactiunea cu lumea, si care are rol de relationare, de punere in armonie a individului cu lumea exterioara si cu sinele.

Fenomene psihice sunt clasificate astfel:

1. Procese

o Cognitive

- Senzoriale

• Senzatiile

o Externe

- Vizuale

- Auditive

- Gustative

- Termince

- Etc…

o Interne

- Foame

- Sete

- Greata

- Sufocare

- Senzatii dureroase

- Senzatii sexuale

• Perceptiile

• Reprezentarile

- Rationale

• Gandirea

• Memoria

• Imaginatia

o Afective(emotionale)

- Afectele(furia, spaima)

- Emotiile

- Dispoz afective

- Sentimente

- Pasiuni

o Volitive

- Vointa efectorie

- Vointa inhibitorie

2. Activitati

o Limbajul

o Invatarea

o Creatia

3. Insusiri

o Temperamentul

o Aptitudinile

o Caracterul

Functiile psihice sunt urmatoarele:

- atentia

- motivatia

- obiceiurile

- deprinderile

- interesele

- prejudecatile

- superstitiile

- convingerile

Comportamentul uman poate fi:

- verbal

- actional

Insusirile sunt cele mai importante in comportament prin identitatea psihologica a omului. Constituie ansamblul de manifestari psihocomportamentale.

Termeni folositi:

• INDIVIDUL

• INS – un termen neutru

• PERSOANA

• PERSONAJ

• PERSONALITATE

Esenta umana – pentru a ilustra esenta umana, omul este o entitate bio-psiho-sociala.

Partea biologica cuprinde aspecte precum:

- infatisare

- aspect

Partea psihlogica este formata din:

- partea comportamentala

- echilibrul emotional

- aspectul relational

Partea sociala este constituita din elemente precum:

- nivelul, calitatea, cantitatea achizitiilor sociale

- pozitia sociala

Aceste componente arata cum apare omul, cum se prezinta in fata celorlati, cu ce se ocupa.

Repere explicative pentru fiinta umana

1. Fiecare persoana este unicat, nu exista identitate absoluta nici sub aspect psihologic, biologic, social

2. Daca este sa facem evaluari, aprecieri, cu privire la oameni diferiti nu vom putea niciodata opera transant cu aprecieri : normal-anormal, corect-incorect. Etalonul pentru normalitate este media comportamentului general in societate.

3. Intotdeauna trebuintele, nevoile, aspiratiile individului tind sa depaseasca posibilitatile reale ale acestuia.

4. Omul este o fiinta hedonica, orientat spre maximul de confort, de satisfactie, de placere.

5. Reactiile comportamentale ale omului nu se supun unui determinism strict care sa poata face posibila anticiparea lor, predictia lor.

6. La omul normal anumite reactii si manifestari indezirabile pot fi modificate, pot fi supuse unei dinamici.

7. nici un comportament uman de la cele instinctive, elementare la cele complexe nu se desfasoara in afara unei motivatii.

CURS 2 16.03.2009

INFRACTORUL

- psihologie si tipologie -

De-a lungul timpului s-au conturat 2 orientari:

1. O orientare potrivit careia infractorul se manifesta impotriva ordinii sociale pentru ca “are el ceva anume”, de aici deriva ideea ca in structura individului ar fi ceva aparte care l-ar deosebi.

2. A 2-a orientare, spune ca infractorii ar fi persoane normale sau relativ normale, dar persoane care insa nu sunt capabile sa se adapteze cu un regim de norme pe care societatea le impune in evolutia sa.

Primul care si-a pus problema unor deosebiri intre infractori si noninfractori a fost Cesare Lombrozzo. El a sustinut ca fenomenul criminal este natural, are o baza biologica, este legata de o anume constructie anatomica a individului, caracteristici pe care el le-a denumit “stigmate”, acestea s-ar intalni la nivel anatomic, precum asimetrii ale craniului si ale fetei, disproportii intre trunchi si membre, nas diform. O alta categorie de stigmate, ar fi o analgezie bizara, discromatopii. Ar mai exista o serie de stigmate biologice, precum cruzime, cinism, ura patologice, inclinatie catre tot ce este trivial, obscen, alcoolism si tendinta de a se grupa si de a-si petrece cea mai mare a timpului in bande.

De-a lungul timpului au aparut numeroase teorii care au incercat sa explice actul infractional si personalitatea infractorului:

- teoriile biologice, sociologice, economice, care incearca sa explice fenomenul infractional

- teoriile analitice, psihosociale, teoriile controlului, si teoriile invatarii.

Exista 3 niveluri de abordare a personalitatii infractorului

- nivel individual concret (studiul de caz), se supune studiului indivixul”X”, concluziile au valoare doar pentru cazul respectiv

- nivelul categorial, se refera la categorii de infractori, concluziile sunt mai restranse, dar legate si explica catogoria respectiva

- nivelul general, se ia notiunea de infractor, acest nivel general a permis realizarea, intocmirea unui profil al personalitatii infractorului. Nucleul personalitatii infractorului, trasaturile dominante din individ.