Psihologie Judiciară

CAPITOLUL I

NOTIUNI FUNDAMENTALE DE PSIHOLOGIE JUDICIARA.1. OBIECT, DEFINITIE, CONCEPTE

Psihologia este stiinta centrata pe om, pe personalitatea sa, urmarind modul cum acesta se manifesta si actioneaza în mediul sau fizic, dar mai ales social.

Psihologia judiciara ca stiinta si practica, se adreseaza tuturor categoriilor de specialisti care într-un fel sau altul participa la înfaptuirea actului de justitie si ale caror decizii au influenta asupra vietii celor aflati sub incidenta legii. Aceasta reprezinta, de fapt, o îmbinare între psihologia generala si psihologia sociala, fiind aplicata la domeniul infractionalitatii ca forma specifica de activitate umana.

Psihologia generala este o disciplina prin excelenta teoretica si fundamentala pentru celelalte ramuri din sistemul stiintelor psihologice.

Ea evidentiaza conditiile si factorii care determina desfasurarea vietii psihice. Studiind natura psihicului uman si procesualitatea acestuia, precum si modalitatile sale specifice de manifestare, psihologia generala, ca stiinta, elaboreaza un sistem de concepte psihologice corespunzatoare.

Ea ofera acel cuantum de adevaruri esentiale si de fapte reprezentative necesare pentru descrierea si explicarea fenomenelor psihice, punând la dispozitia celorlalte ramuri psihologice un limbaj stiintific adecvat, un sistem de termeni consacrati si cai principale de investigare a psihicului în diferite domenii concrete de activitate umana (Tucicov-Bogdan, 1973).

Psihologia sociala este o stiinta particulara, relativ independenta care studiaza fenomenele si faptele psihosociale individuale, de grup, colective, care iau nastere din comunicarea si interactiunea dintre oameni în toate activitatile lor si se manifesta în conceptii, motivatii, atitudini, convingeri, opinii, comportamente, mentalitati, traditii, stari de spirit, sentimente etc.

Psihologia sociala are în vedere atât studiul particularitatilor psihice ale oamenilor ca fiinte socioculturale, al conduitelor lor în cadrul grupurilor sociale concret-istorice din care fac parte, cât si studiul particularitatilor psihologiei de grup, colective si de masa, asa cum se manifesta ele în trairi si comportamente comune.

Domeniul psihologiei judiciare îl constituie în esenta devianta, conduitele care se îndeparteaza de la normele morale sau legale dominante într-o cultura data (Bogdan & colab., 1983).

Obiectul psihologiei judiciare îl reprezinta studiul si analiza complexa a comportamentelor umane implicate în procesul judiciar (omul într-o ipostaza speciala).

Psihologia judiciara studiaza caracteristicile psihosociale ale participantilor la actiunea judiciara (infractor, victima, martor, anchetator, magistrat, avocat, parte civila, educator etc.), modul în care aceste caracteristici apar si se manifesta în conditiile concrete si speciale ale interactiunii lor în cele trei faze: faza preinfractionala, infractionala propriu-zisa si postinfractionala.

Precizarea obiectivelor psihologiei judiciare trebuie sa se faca tinându-se seama, în primul rând, de cei ce vor beneficia si vor utiliza efectiv cunostintele si rezultatele cercetarii în acest domeniu. În acest sens, rolurile si activitatile psihologiei judiciare sunt foarte largi si foarte variate.

Cele mai importante probleme care stau în atentia psihologiei judiciare sunt:

- factorii determinanti ai comportamentului infractional;

- mecanismele psihologice si psihosociale implicate în activitatea infractionala;

- particularitatile psihologice ale personalitatii criminale;

- mecanismele psihologice implicate în fenomenul recidivarii activitatii infractionale;

- psihologia victimei;

- psihologia marturiei judiciare;

- modalitatile de actiune criminoinhibitiva la nivel social;

- structura si mecanismele psihologice ale comportamentului simulat;

- utilitatea tehnicilor psihofiziologice în stabilirea marturiei adevarate;

- explicarea conduitelor dizarmonice întâlnite în practica judiciara;

- dimensiunile psihologice si psihosociale ale educarii si reintegrarii sociale a infractorilor (Mitrofan & colab., 1992).

Psihologia judiciara se adreseaza în primul rând specialistilor din justitie, care prin natura activitatii lor au de-a face cu persoanele implicate în situatii infractionale, decid asupra soartei acestora si le ajuta sa se încadreze sau sa se reîncadreze în societate.

În privinta metodelor psihologia judiciara, ca parte aplicata a psihologiei generale si sociale, si-a preluat majoritatea elementelor din cadrul conceptual al acestora, utilizând tehnici si instrumente de investigare specifice acestor discipline: observatia, experimentul, ancheta psihosociala si ancheta judiciara ca metode specifice (pe baza de chestionar si interviu), metoda biografica, metoda analizei produselor activitatii, sondajul de opinie etc. Sistemul de categorii cu care opereaza psihologia judiciara apartine în mare masura psihologiei generale si sociale, dar si altor discipline înrudite, conferindu-i un caracter interdisciplinar.