Extras din curs
Specificul disciplinei
NU este o disciplină autonomăNU dispune de metode de cercetare specificeEste un domeniu de cunoştinţe interdisciplinareadunate împreună pentru scopuri pragmatice (psihologie, drept, criminalistică, psihiatrie)Este în primul rând o practică şi doar în secundar, un domeniu de cercetare
La intersecţie între psihologie şi drept
•Din perspectiva ştiinţelor legale / juridice psihologia judiciară este o disciplină auxiliară
•Din perspectiva ştiinţelor psihologice psihologia judiciară este o disciplină aplicativă / este psihologia aplicată contextelor legale
„Domeniul psihologiei judiciare este cel al studiului elementelorlegale şi psihologice prezente în sistemul de înfăptuire a justiţiei penale / civile şi sistemul preocupat de problema sănătăţii mentale. Am putea adăuga aici faptul că psihologia judiciară reprezintă studiul ambelor discipline(dreptul şi psihologia) şi sisteme(înfăptuirea justiţiei şi sănătatea mentală) exact în acel context în care ele converg”(Arrigo, 2000, p. xvi)
Obiectul de studiu
•studiul particularităţilor vieţii intrapsihice şi al comportamentului persoanelor implicate în prevenirea, geneza, producerea şi soluţionarea conflictului individului cu norma juridică
•studiul aspectelor psihologice în procesul înfăptuirii justiţiei
•studiul aspectelor psihologice în contexte legale
•studiul aspectelor psihologice prezente în drama judiciară
Metodele de cercetare
•Principiul eclectismului: nu există o metodologie proprie
•Tendinţa mai mare de apropiere de metodele specifice altor ramuri ale psihologiei
•Metodele de cercetare specifice psihologiei sunt adaptate sistemului judiciar:
–experimentul judiciar ca probă
–expertiza psihiatrică ca probă
Scopul psihologiei judiciare
•descrierea, explicarea,predicţiaşi influenţareaproceselorintrapsihice şi comportamentului persoanelor în contexte cu implicaţii legale
Preview document
Conținut arhivă zip
- Psihologie Judiciara.pdf