Psihologie Managerială

Deciziile complexe în organizatie de obicei implica linii de strategie adânci. Ce produse si servicii ar trebui dezvoltate? În ce piete ar trebui compania sa functioneze? Va fi scopul atins la cele mai joase preturi sau vor fi asigurate servicii la cea mai buna calitate?

Asemenea probleme implica alte decizii legate de adecvarea structurii organizationale, a tehnologiei, a stilului managerial si culturii organizationale, uneori sunt numite decizii tactice (Koopman, Drenth, Heller & Rus,1993).

Pentru ca calitatea si acceptanta unei asemenea decizii este vitala pentru functionarea companiei – într-adevar, adesea doar de la abia supravietuirea organizatiei – luarea deciziei complexe a fost in atentia literaturii despre management; studiile arata clar ca deciziile complexe iau un curs complet diferit de cel recomandat de literatura clasica.

Dupa examinarea luarii deciziei din punctul de vedere al actorilor, dorim sa consideram perspectiva temporala.

În continuare, “contextul” în care procesul de luare a deciziei are loc este discutat. Într-o conceptie larga, “contextul” determina gradele de libertate pe care managementul le are în organizarea si îndrumarea procesului de luare a deciziei.

Dupa aceasta analiza la nivel organizational, ne indreptam catre managerul individual si catre rolul sau de decident.

Modelul clasic sau rational

Modelul clasic sau rational este normativ în natura lui; el prescrie calea ideala de actiune in luarea deciziilor. Modelul presupune ca decidentul tinde spre o decizie cu o maxima eficienta. De asemenea, se face asumptia – simplista – ca decidentul este constient de toate alternativele si de posibilele consecinte, cel putin cele pe termen scurt

Utilitatea modelului este mult limitata la situatii cu urmatoarele caracteristici (Harrison, 1995):

1. Exista doar un decident.

2. Scopul poate fi descris în termeni cantitativi.

3. Decidentul are un singur scop.

4. Exista un numar limitat de solutii si acestea sunt cunoscute de decident.

5. Cea mai buna alternativa poate fi “calculata”.

Exista si alte variante ale modelului rational care se folosesc în cazul mai multor decidenti si pentru mai mult de un scop. Dar prezumtiile de baza sunt întotdeauna scopuri cunoscute, disponibilitate nelimitata de informatii, lipsa limitarilor cognitive, în egala masura cu limitari de timp si costuri si alternative cuantificabile. Luarea deciziei este privita ca un proces logic în care decidentii încearca sa maximizeze obiectivele proprii într-o succesiune de pasi ordonata

Modelul rational este prescriptiv în sensul ca stabileste pasii de urmat în ordine logica, si recomanda acele oportunitati si rezultate care sunt pe cât posibil cuantificate (Yates, 1990; Goodwin & Wright, 1991).

Modelele rational-analitice aduc si contributii valoroase la luarea deciziilor strategice prin asigurarea unor imputuri relativ precise si cantitative prin modelele de prognozare si analiza solutiilor deciziilor prin prisma ssubproblemelor limitate ce apar. (Lawrence, 1985; Winter, 1985; Taylor, 1992). Avansuri considerabile în analiza deciziilor sunt prevazute pentru viitorul apropiat, de exemplu, prin o mai mare folosinta a sistemelor expert care sa descrie luarea deciziei si prin sistemele computerizate de decizie inteligenta care asigura ajutor normativ pentru îmbunatatirea luarii deciziei pe o scala mai larga (Howard, 1988).

Modele alternative.

Modelul comportamental sau organizational

O adaptare initiala a modelului practic a luarii deciziilor se refera la capacitatea de procesare informatiei a decidentilor. Simon (1947, 1975) si March si Simon (1958) si-au centrat atentia pe câteva restrictii frecvente cu care se confrunta decidentii. De exemplu, din cauza capacitatilor cognitive limitate decidentii folosesc doar o parte din informatia relevanta. Considerente de timp si bani de asemenea joaca un rol în determinarea cautarii mai multor informatii sau în determinarea intervalului de cautare.

Model Criteriu primar Elementee cheie

Rational (clasic) Rezultate maximizate Obiective clare; utilitati cuantificate, alternative exhaustive, strategii computerizate de luare a deciziilor

Organizational (comportamental) Rezultate satisfacatoare Probabilitati subiective limitate; alternative non-exhaustive; procese structurate moderat

“Lada de gunoi” Sanse nespecificate Scopuri neclare sau inconsistente; o strategie care e obscura sau putin înteleasa de membrii; o participare foarte variata a membrilor

Politic Rezultate acceptabile Obiective multiple; formarea de coalitii; strategii de luare a deciziilor prin compromis sau negociere

Patru modele de luare a deciziilor (adaptare dupa Harrison, 1987, p.78)

Alte cercetari, cele mai multe cercetari de laborator despre comportamentul de luare a deciziilor, au indicat si alte limitari umane ale luarii deciziilor (Tversky si Kahneman, 1974; Kahneman si Tversky, 1984).