Psihologie Managerială

Curs 1

Teme de abordat

1. Activitatea de conducere. Acceptiuni diferite ale conducerii. Stilul de conducere – definire, tipologii.

2. Teorii ale conducerii. Teorii personologice. Teorii comportamentaliste. Teorii situationale. Teorii cognitive. Teorii ale interactiunii sociale

3. Modele ale conducerii. Exemplificare

4. Stilul de conducere. Definire, tipologii diferite. Tipuri ale puterii si exercitarea lor. Efectele practicarii diferitelor stiluri

5. Activitatea participativa. Formele participarii. Cercetarea ei în viata organizationala

6. Activitatea decizionala. Definire, etapele procesului decizional. Factori în procesul deciziei. Ameliorarea procesului decizional

7. Problemele managementului. Posibile dificultati si rezolvarea lor.

8. Delegarea.

9. Conflicte si negocieri. Sursele conflictelor. Etapele conflictului si modalitati de solutionare – negocierea, medierea. Procesele negocierii.

10. Mentorat si coach-ing. Definire. Principii. Efecte

11. Personalitatea managerului. Caracteristici. Etica manageriala.

12. Metode euristice în atentia managerului. Exemple

Acceptiuni diferite ale conducerii

Managementul poate fi abordat din diferite ipostaze, de la simplu la complex, de la nestiintific la stiintific ne vom referi la managementul ca practica, ca arta, ca stiinta.

Conform lui M. Zlate, managementul

- ca practica este abordarea cea mai veche din punct de vedere cronologic a organizarii muncii. Initial, conducerea presupunea cu precadere o administrare a unor bunuri, iar regulile existente nu erau subiect al unor teorii si reglementari generale.

- ca arta presupune cu precadere abordarea conducerii ca influentare a activitatii celor subordonati mai ales din printr-o perspectiva individuala; conducerea ca arta vizeaza identificarea acelor reguli, imbinarea unor competente cu abilitatile personale care atrag succesul intr-o situatie. Vorbim de conducerea ca arta in situatii cand o persoana poate obtine succesul, iar o alta nu (desi pare a avea calitatile necesare pentru aceasta).

- ca stiinta – managementul presupune un corpus de teorii, legitati prestabilite si validate in anumite contexte, prsupunand atingerea scopului; bineinteles, este o stiinta in evolutie, aparand in continuare teorii si metode supuse validarii.

Managementul rational – manag. ca disciplin de studiu a inceput sa functioneze odata cu Revolutia Industriala; operatiile de productie la scara larga necesitau organizatii la scala larga, iar acestea pp. reglementari si un control mai mare asupra procedurilor; managementul stiintific al lui Taylor a fost o încercare timpurie de a dobândi succesul (1911)

Managementul emotional – pe cand manag. Rational se bazeaza pe observatie si „calcule reci”, manag. Emot. Pp. luarea in calcul a factorului uman – omul are sperante, temeri, ganduri care apar intamplator etc. Angajatorii si managerii nu se mai pot baza exclusiv pe forta coercitiva. Provocarea pentru manageri este cum sa produca o implicare mai mare, atragand sperantele oamenilor, in loc sa se bazeze pe temerile lor. Deja experimentele legate de EQ sunt foarte frecvente in mediul organizational. In ultimii ani, managerii au avut din ce in ce mai mult nevoie de EQ pt. a lucra cu oamenii, asa cum au nevoie de IQ pentru a rezolva poblmele.

Managementul politic – IQ si EQ nu sunt suficiente pentru explicarea succesului managerial. Spre deosebire de conceptia mai veche conform careia organzatiile sunt pre-stabilite pentru cooperare, mai nou a aparut conceptia cf. Careia de fapt ea este pre-setata pentru conflict – pentru ca exista resurse de timp, bugetare etc reduse. Trebuie stabilite prioritati pentru productie, marketing, etc etc.

Promovarile sunt un alt camp de „lupta”. Nu intotdeauna oamenii draguti si seriosi castiga.

Politica este inevitabila in organizatie. Este un concurs constant pentru control si putere. Inclinarea puterii spre punctul de vedere propriu conduce aceasta lupta.

Coeficientul managerial – MQ= IQ+EQ+PQ

IQ-sarcini, functii

EQ-indivizi, grupuri

PQ- control, putere, schimbare

Definirea conceptului

- Cole – „Conducerea oamenilor este un proces dinamic de grup, prin care o persoana reuseste sa–i determine, prin influenta, pe ceilalti membrii ai grupului sa se angajeze de bunavoie în realizarea sarcinilor sau scopurilor grupului, de-a lungul unei perioade de timp si într-un context particular organizational.”