Extras din curs
1. OBIECTUL PSIHOLOGIEI ORGANIZAŢIONALE
Psihologia organizaţională = ramură aplicativă a psihologiei, care studiază omul şi comportamentul său organizaţional (omul în organizaţie)
− mult timp, Psihologia organizaţională a fost studiată într-o disciplină complexă numită Psihologie industrială şi organizaţională; mai nou, se numeşte Management şi comportament organizaţional (în psihologia americană);
- Bloom şi Naylor: psihologia industrială este o aplicaţie/extensie a fenomenelor
şi principiilor psihologice, la problemele referitoare la cei
care lucrează în contextul activităţilor economice şi
industriale;
- Guyon: psihologia industrială şi organizaţională reprezintă studiul ştiinţific al
relaţiilor dintre om şi lumea muncii, studiul adaptării omului la locul
său de muncă, la oamenii cu care interacţionează;
- Franck Landy: psihologia industrială şi organizaţională are trei mari domenii:
psihologia personalului, psihologia industrială socială şi
psihologia factorului uman;
- Mucinski: psihologia industrială şi organizaţională studiază comportamentul
în situaţiile de muncă;
− ca urmare, s-au dezvoltat două direcţii:
− Psihologia industrială (a muncii)→studiază relaţia Om-Maşină-Mediu
− Psihologia organizaţională→studiază Omul-Profesia-Munca în context
organizaţional
− secolul XX−secolul marilor organizaţii
− inevitabil, calitatea individului de membru al unei organizaţii îşi pune amprenta asupra personalităţii sale, asupra culturii, modului său de învăţare;
− White (1956): conceptul de „om organizaţional” (omul influenţat de organizaţie)
Obiectul Psihologiei organizaţionale: comportamentul organizaţional→semnificaţii:
a) set de fenomene psihosociale, specifice membrilor organizaţiilor
− atitudini, valori, preferinţe
− comportamentul indivizilor, consideraţi conducători, executanţi, procesori de informaţii, implicaţi în evenimentele sociale din cadrul organizaţiei
− comportamentul grupurilor, echipelor, inclusiv a coaliţiilor informale
− comportamentul unităţilor organizate (departamente, secţii)
− comportamentul contextului organizaţional şi ambiental (tehnologie, piaţă, concurenţă)
− comportamentul organizaţional nu poate fi redus la comportamentul individual, în sensul că el poate şi trebuie să fie explicat prin:
- distribuţia puterii
- informaţie (nivelul acesteia)
- distribuţia altor resurse
− trebuie studiat individul, grupul, organizaţia în ansamblu, ambianţa
− interesează modul în care comportamentul organizaţional:
- este suscitat de organizaţie sau de aspecte ale acesteia
- este cauzat de organizaţie, în mod direct
- este considerat relevant pentru membrii organizaţiei respective
b) arie de studiu, domeniu ştiinţific, studiat cu metode ştiinţifice
− sarcinile Psihologiei organizaţionale sunt:
- să explice comportamentul organizaţional
- să anticipeze comportamentul organizaţional (integrare, eficienţă, absenteism, fluctuaţie)
- să controleze comportamentul organizaţional
− Psihologia organizaţională are legături cu diferite discipline:
- cu Psihologia muncii→spre deosebire de aceasta, nu se mai pune accent pe latura executivă a muncii, ci pe latura psihosocială a individului, cum interacţionează cu ceilalţi
- cu Sociologia muncii→dacă această disciplină studiază fenomenele sociale instituţionalizat şi cu grad mare de structurare, Psihologia organizaţională studiază fenomenele sociale subiective (atitudini, motivaţii…)
− factorii care au facilitat apariţia Psihologiei organizaţionale
- factori ontologici: →apariţia marilor organizaţii
→schimbările rapide de tehnologie
- factori gnoseologici: →dezvoltarea cunoaşterii
- factori pragmatici: →identificarea complexităţii organizaţionale
→recurgerea la specialişti, pentru creşterea eficienţei
organizaţionale
2. DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ORGANIZAŢIILOR
2.1. ORGANIZAŢIILE-INTERES TEORETIC ŞI PRACTIC
− atâta vreme cât societatea este interesată de eficienţă, iar organizaţiile sunt forme de organizare a acţiunii umane, consecinţa a fost aceea de a interveni ameliorativ
− precizări:
- organizaţiile au început să fie studiate din perspective multiple, din punct de vedere sociologic, juridic, antropologic;
- în studiul comportamentului organizaţional trebuie avut în vedere că, un rezultat, o teorie dovedit(ă) valid(ă) într-o cultură poate fi invalidat(ă) într-o altă cultură (Triandis)
- se utilizează concepte foarte diferite sau foarte asemănătoare pentru o realitate similară sau invers→trebuie evitate confuziile
2.2. TIPURI DE DEFINIŢII ALE ORGAIZAŢIILOR
a) organizaţiile ca scop
− în general, acest tip de definiţii au fost utilizate până în anii ’60
− ex: organizaţiile sunt forme de organizare a acţiunii umane cu scopuri explicite, oficiale
− accentuând asupra scopului, definiţiile scapă din vedere mecanismele interne ale individului în funcţionarea organizaţiei
−nu întotdeauna scopurile oficiale/colective sunt identice cu cele individuale
b) organizaţiile ca structură formală
− March, Simon (1958): organizaţia implică roluri stabilite şi explicite, ce tind spre un
grad mare de predictibilitate şi coordonare
− Weber: oferă o definiţie asemănătoare pentru birocraţie
c) organizaţiile ca prototip al activităţii umane (Silverman, 1970)
− sunt definiţii care accentuează mai degrabă un deziderat: activitatea în cadrul organizaţiei e perfectă, ideală
Preview document
Conținut arhivă zip
- Psihologie Organizationala.doc