Psihologie Socială

OBIECTUL DE STUDIU AL PSIHOLOGIEI SOCIALE

Într-una din cele mai frecvent citate definitii, Gordon Allport spune ca psihologia

sociala este „o încercare de a întelege modul în care ideile, sentimentele si comportamentul indivizilor sunt influentate de prezenta actuala, imaginara sau implicita a

celorlalti“. Mai exact, psihologia sociala este studiul stiintific al modului în care indivizii gândesc, simt si se comporta fata de ceilalti, precum si al modului în care ideile, sentimentele si comportamentele individului sunt afectate de catre ceilalti.

În definiţia psihologie sociale identificăm anumiţi termini cheie pe care îi putem explica astfel:

- studiu stiintific - exista multe alte abordari ale ideilor, sentimentelor si comportamentelor umane. Putem învata multe despre comportamentul uman din romane sau filme, din istorie sau filosofie. Ceea ce o diferentiaza de aceste modalitati artistice si umaniste de descifrare a sufletului omenesc este faptul ca psihologia sociala este o stiinta. Ea aplica, în studierea conditiei umane, metodele stiintifice de investigatie – observatia, descrierea, masurarea si experimentul.

- aceste metode au ca obiect de investigatie ideile, sentimentele si comportamentele individuale. Pe lânga psihologia sociala, mai exista si alte discipline care utilizeaza metode si tehnici stiintifice de cercetare a comportamentului uman. Printre acestea se numara antropologia, teoria comunicarii, economia, politologia sau sociologia. Toate acestea, împreuna cu psihologia sociala, se numesc stiinte sociale. Metodele de cercetare confera, la rândul lor, o nota aparte psihologiei sociale, întrucât aceasta utilizeaza, mult mai frecvent decât alte discipline sociale, experimentul, metoda mai greu de aplicat în economie, sociologie sau stiintele politice. Pe scurt, psihosociologia se caracterizeaza printr-o perspectiva larga, prin accentual asupra individului si prin utilizarea frecventa a experimentului.

- elementul social, precizând faptul ca psihologia sociala urmareste sa elucideze modul în care ideile, sentimentele si comportamentul individului sunt influentate de interactiunea cu ceilalti. Toate ramurile psihologiei utilizeaza metode experimentale si adopta o perspectiva larga asupra unor fenomene individuale. Ceea ce particularizeaza psihologia sociala este accentul sau pe natura sociala a individului.

Domenii înrudite ale psihologiei sociale

Psihologia socială şi sociologia

Sociologii si psihosociologii manifesta un interes comun fata de multe probleme, precum violenta, discriminarea, diferentele culturale sau familia. Sociologia tinde a se focaliza la nivel grupal, în vreme ce psihologia sociala vizeaza în special nivelul individual al fenomenelor studiate. Sociologii pot fi interesati de importanta sociala si de valoarea educatiei în lumea contemporana, pe când psihosociologii ar fi mai degraba preocupati de factorii care influenteaza rezultatele scolare ale unui copil. În plus, sociologii studiaza de obicei relatia dintre comportamentele oamenilor si anumite variabile societale, precum clasa sociala ori mediul de rezidenta (rural /urban). În schimb, psihosociologii se orienteaza mai curând spre studiul relatiei dintre comportamentele umane si anumiti factori variabili mai concreti, mai specifici, precum manipularea starii emotionale sau expunerea la anumite modele particulare de comportament.

Psihologia socială şi psihologia personalităţii

Atât psihologia personalitatii, cât si psihologia sociala au ca obiect de investigatie ideile, sentimentele si comportamentele indivizilor. Cu toate acestea, psihologia personalitatii încearca sa înteleaga diferentele dintre indivizi ce ramân relativ stabile într-o diversitate de situatii, pe când psihologia sociala cauta sa explice modul în care factorii sociali îi afecteaza pe cei mai multi dintre indivizi, în pofida diferentelor dintre personalitatile lor. Cu alte cuvinte, psihologii sunt interesati de consistenta personalitatii într-o varietate de situatii. Psihosociologii sunt interesati de modul în care diferite situatii genereaza comportamente diferite. Totusi, cele doua discipline se completeaza foarte bine una pe cealalta.

Psihologia socială şi psihologia clinică

Psihologia clinica încearca sa înteleaga si sa trateze persoanele cu dificultati si maladii psihice. Psihosociologii nu se concentreaza asupra tulburarilor mentale; mai degraba, ei sunt interesati de modalitatile tipice în care indivizii ‘normali’ gândesc, simt, se comporta si se influenteaza unii pe ceilalti. Exista, cu toate acestea, multe aspecte în care psihologia clinica si psihosociologia se intersecteaza. Ambele, de exemplu, se pot interesa de modul în care se adapteaza indivizii la starile de anxietate sau de presiune psihica în diferite situatii sociale; în ce fel se deosebesc indivizii depresivi si cei non-depresivi sub aspectul modului în care prelucreaza informatia sociala, îsi explica motivele si cauzele comportamentului lor si interactioneaza cu ceilalti; cum pot fi ajutate sau, dimpotriva, ranite persoanele cu tulburari psihice de expectatiile celorlalti fata de aceste tulburari.

Psihologia socială şi simţul comun

Constiinta comuna pare sa explice multe descoperiri psihosociologice prin simpla analiza a faptelor în lumina bunului simt. Trebuie sa distingem însa faptele de bun simt si miturile bunului simt. Daca ne gândim bine, oricarei maxime de bun simt a întelepciunii populare i se opune o alta maxima, la fel de ‘sanatoasa’. Ce e mai adevarat? Ca „cine se aseamana se aduna“ ori ca „opusii se atrag“? Spre deosebire de simtul comun, psihologia sociala utilizeaza metode stiintifice pentru a-si testa ipotezele si teoriile. Toate cele patru ‘descoperiri’ mai sus mentionate sunt false. Desi pot fi invocate destule ratiuni de bun simt pentru a crede ca fiecare dintre cele patru enunturi este adevarat, studiile psihosociologice conduc la rezultate contrare. Iata de ce este imprudent sa ne bazam întotdeauna numai pe evidentele simtului comun si pe întelepciunea populara – ceea ce nu înseamna câtusi de putin ca acestea ar fi lipsite de orice valoare cognitiva.

Psihologia socială în România

România a cunoscut o rapida si viguroasa dezvoltare culturala, pe deplin racordata la valorile si spiritul european.În mod firesc, si la noi au aparut foarte devreme primele lucrari de psihologie

sociala, printre care se cer mentionate:

- Constiinta sociala, publicat în 1900 de catre Constantin Leonardescu, profesor de sociologie la Universitatea din Iasi

- studiile de psihsociologie elaborate la începutul secolului XX de catre Constantin Dimitrescu-Iasi, aparute postum, în 1927, în volumul Studii de psihologie sociala.

- în 1904, Constantin Radulescu-Motru (1868-1957), adevaratul fondator al psihologiei sociale din tara noastra, publica o lucrare fundamentala despre imaginea de sine a poporului român – Cultura româna si politicianismul, în care defineste o serie de trasaturi psihologice, pozitive si negative, ale românilor de la începutul veacului; multe dintre ele sunt cât se poate de actuale si astazi. De maxima importanţă este şi lucrarea Etnicul românesc (1942).

- una dintre cele mai controversate astazi, întrucât zugraveste sufletul românesc în culori de loc magulitoare, bazându-se pe o metodologie prea putin stiintifica, este lucrarea Din psihologia poporului român – publicata în limba franceza, în 1907, de catre Dimitrie Draghicescu (1875-1945) care, în 1905, a tinut la Universitatea din Bucuresti primele cursuri de psihologie sociala din România.

- de “sufletul national” a fost preocupat si Mihai Ralea (1894-1964), autor al lucrarii Sufletul românesc (1925). În anii 1930/1931, Ralea tine primul curs de psihologie sociala la Universitatea din Iasi; influentat de teoriile lui Gabriel Tarde si Emile Durkheim, abordeaza fenomene de psihologie colectiva si de patologie sociala, influenta interpersonala etc. O trecere în revista a problematicii pe plan mondial a psihologiei sociale din acea vreme, dar si unele contributii originale se gasesc în cursul sustinut de Ralea în 1944 la Universitatea din Bucuresti.

- instaurarea comunismului în tara noastra dupa cel de -al doilea razboi mondial a pus capat cercetarilor stiintifice independente în domeniul psihologiei sociale. Abia dupa 1965 psihosociologia a fost reintegrata în viata universitara, dar sub un strict control ideologic si sub influenta psihologiei sociale sovietice, de orientare dogmatic marxist-leninista. Pâna la caderea dictaturii ceausiste din 1989, s-a tradus foarte putin din literatura de specialitate occidentala, iar cooperarea internationala cu

centrele de cercetare din lumea libera a fost practic inexistenta.

- dupa 1990, psihologia sociala din România a cunoscut un reviriment rapid si

spectaculos. A fost abandonata paradigma ideologica marxista. Teoriile cele mai influente din psihologia sociala occidentala au început sa fie amplu prezentate si analizate în publicatii de specialitate. Un merit deosebit în aceasta directie revine Laboratorului ‘Psihologia câmpului social’ de la Universitatea din Iasi, condus de profesorul Alexandru Neculau. Au aparut primele volume elaborate în comun de autori români si psihosociologi straini, de reputatie europeana .