Psihologie Socială

Cuvânt înainte

Psihologia socială sau psihosociologia, cum cred că este mai corect să denumim câmpul de

cunoaştere ştiinţifică a interacţiunii prezente sau trecute, reale sau imaginare a comportamentelor

umane în context social, a împlinit o sută de ani de la fondare. Care au fost începuturile, cum s-au

acumulat cunoştinţele în domeniu, ce etape au fost parcurse, care sunt autorii şi lucrările de referinţă,

ce evenimente au marcat evoluţia acestei ştiinţe? Toate acestea apar ca întrebări fireşti într-un moment

de bilanţ jubiliar.

Am încercat să răspund unor astfel de întrebări – în măsura posibilităţilor mele de informare,

cu siguranţă limitate, şi a capacităţii de interpretare a datelor – fără a risca ierarhizarea

psihosociologilor şi a contribuţiilor lor. A-l considera pe Kurt Lewin, de exemplu, mai important

pentru istoria psihologiei sociale decât Leon Festinger (sau invers) mi se pare hazardat. De asemenea,

a spune că tratatul reeditat de Gardner Lindzey şi Elliot Aronson (Handbook of Social Psychology,

New York, Random House, 1985) sau cel coordonat de Serge Moscovici (Psychologie sociale, Paris,

P.U.F., 1984) este cel mai bun nu are suficient temei. Perspectiva timpului lung va discerne, iar

plasarea lucrărilor şi a evenimentelor în contextul etapei de evoluţie a psihosociologiei, în timp şi

spaţiu, devine obligatorie. Sigur, contribuţiile autorilor menţionaţi în lucrare nu sunt egale, dar toţi şiau

dobândit dreptul de existenţă în cetatea psihosociologiei, fie pe plan naţional, fie internaţional.

Prezentele note de curs se doresc un instrument de lucru pentru studenţi. Lucrarea poate fi

utilizată ca un puzzle: din elementele oferite, prin asamblări variate, vor rezulta configuraţiile dorite,

după cum ne interesează: filiaţia tematică, „biografia“ conceptelor şi a teoriilor structura manualelor

universitare de-a lungul timpului, iradierea concepţiilor, preocupările de cercetare într-un moment sau

altul, în trandiţia americană sau europeană, la un autor sau altul, cele mai frecvent citate reviste,

decalajul în timp al apariţiei institutelor specializate, cumularea cunoştinţelor ş.a.m.d.

În cele ce am întreprins în aceste pagini m-am condus după dictonul lui Stanley Milgram:

„Simplitatea este cheia cercetării ştiinţifice“ (Obedience to Authority, New York, Harper & Row,

1974, p. 13). Am încercat să introduc mai multă rigoare într-un domeniu în care adesea se pronunţă,

din păcate, prea mulţi diletanţi.

Adevărul mă obligă, totuşi, să recunosc faptul că informaţiile din lucrare au fost „furate din

diverse surse, de la mine, de la alţii” – în sensul mărturisit şi de Karl R. Popper (a se vedea În căutarea

unei lumi mai bune, Bucureşti, Humanitas, 1998, p. 181).

Mulţumind instituţiilor care au făcut posibilă apariţia acestei lucrări şi persoanelor care mi-au

acordat sprijin, în mod deosebit domnului col. Gheorhe Ilinca, pentru tehnoredactare, doamenei

lector. univ. dr. Elena Beca, pentru traducerea din Psychology Licensing Wxam Revuew, şi domnului

asist. univ. Lucian Radu, care a contribuit la prezentarea în forma finală a textului, îmi cer totodată

iertare zecilor sau, poate, sutelor de psihosociologi care ar fi trebuit să fie citaţi cu contribuţiile lor.

Într-o ediţie viitoare, multe din lacunele de informare vor dispărea şi subiectivitatea autorului se va

mai estompa. Până atunci autorul aşteaptă, cu emoţia debutantului, reacţia specialiştilor şi verdictul

studenţilor.

Prof.univ.dr. Septimiu Chelcea

8 octombrie 2000

PSIHOLOGIE SOCIALĂ

CE ESTE PSIHOSOCIOLOGIA?

3

CAPITOLUL 1

CE ESTE PSIHOSOCIOLOGIA ?

Studiul ştiinţific al interacţiunii comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare în

context social – psihosociologia – constituie un domeniu de cunoaştere interdisciplinar, unitar şi

relativ independent, în expansiune şi în curs de internaţionalizare.

Deşi are o îndelungată preistorie, psihosociologia are o istorie doar de o sută de ani. Începuturile ei

sunt controversate, ca şi etapele de evoluţie. Rămâne, însă, în afara oricărei dispute că

psihosocioplogia a răspuns şi încearcă să răspundă şi azi provocărilor sociale. În noul context

european, după colapsul comunismului, psihosociologia din România îşi regăseşte tradiţia şi intră

firesc în relaţii de comunicare şi cooperare cu comunitatea academică internaţională. Afirmarea de sine

a psihosociologiei este în concordanţă cu consolidarea democraţiei, ca tip de cultură în România, în

Europa şi pe întreaga planetă Pământ.

Psihosociologia – domeniu de studiu interdisciplinar

Psihosociologia nu mai poate fi privită azi ca o rudă săracă a psihologiei sau sociologiei. Prin

numărul impresionant de cercetări, prin acumulările teoretice şi, mai ales, prin rezultatele direct

aplicative în cele mai diferite domenii ale vieţii sociale (producţie materială, educaţie, comunicaţii în

masă, marketing şi publicitate, ocrotirea sănătăţii, organizare socială etc.), psihosociologia tinde să

ocupe un loc din ce în ce mai important în sistemul ştiinţelor socioumane. Este adevărat că şi în

prezent în literatura noastră de specialitate statutul ei continuă să fie disputat. Au fost depăşite însă

punctele de vedere simpliste, potrivit cărora psihosociologia era considerată o „ştiinţă de graniţă” între

psihologie şi sociologie. S-a renunţat la încercarea de divizare a psihosociologiei în două: a

psihologilor şi a sociologilor. În fine, a fost eliminat dogmatismul din discuţiile referitoare la obiectul

ei de studiu şi s-a conturat o autentică perspectivă dialectică asupra raportului psihosociologiei cu

celelalte ştiinţe.

Psihosociologia constituie un domeniu interdisciplinar de studiu aflat nu numai la confluenţa

psihologiei cu sociologia, ci şi cu ştiinţele politice şi juridice, economice şi tehnice, biologice şi

umane.