Psihologie socială

Preocuparile legate de obiectul de studiu al psihologiei sociale se reflecta in operele istoricilor, filosofilor, moralistilor pe linia unor valoroase si instructive observatii privitoare la moravuri, obiceiuri, comportamente de grup, dar si de conduite individuale influentate de o anumita normativitate sociala.

Referindu-ne la spatiul romanesc nu putem sa nu amintim ,,Descriptio Moldaviae", lucrarea lui Dimitrie Cantemir in care exista suficiente dovezi de izvoare ale psihologiei sociale, dar si ,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie".

Marcarea inceputurilor stiintifice ale psihologiei sociale, desi de data recenta, nu poate trece cu vederea interesul manifestat de diferiti specialisti pentru fenomenele psihosociale: imitatia (legile imitatiei conceptualizate de G.Tarde), sugestia, conformismul, opinia publica, atitudinile sociale, manipularea comportamentala, identitatea nationala, memoria colectiva, mai nou stereotipurile si reprezentarile sociale etc.

Preistoria si istoria psihologiei sociale, a psihosociologiei sunt apreciate de unii autori in mod distinct. S.Chelcea vorbeste de o preistorie foarte veche, recte secolul VI i.e.n. si de o istorie datata in secolul al XIX-lea, argumentand ca cele mai vechi scrieri din India si China au vorbit despre om si traiul acestuia impreuna cu ceilalti semeni. Tema centrala a psihosociologiei constituind-o relatia individ-societate.

Din scrierile lui Platon si Aristotel isi trag originea toate stiintele socio-umane. Teoria comportamentului prosocial o putem depista in scrierile lui Seneca, fenomenul de opinie publica la Niccolo Machiavelli dar, atrage atentia si asupra celui de manipulare comportamentala, cu bunavointa am putea depista fenomenele de persuasiune si complianta in reflectiile lui Montaigne.

O data cu noile relatii economice se impuneau si relatii sociale de alt tip, de aceea psihologia sociala nu poate fi rupta de contextul istoric: evenimente precum revolutia franceza, revolutiile burgheze, emanciparea unei anumite categorii sociale a populatiei si-au pus amprenta pe studiile de psihologie sociala, impulsionand noi concepte sau din contra stagnand si cantonand cercetarea pe laturi restrictive ale conduitei oamenilor in relatiile sociale.

Variabila sociala a existentei umane nu trebuie exacerbata dar nici minimalizata, in procesul devenirii persoanei nu se poate face abstractie de rolul socializarii, de imposibilitatea ca omul sa devina om in afara coordonatelor de tip social.

Psihologia sociala, nascuta initial ca stiinta de ,,granita" curand isi depasesete propriile limite si capata caracter interdisciplinar: importanta fenomenelor sale fiind notorie in alte domenii precum: antropologie, management, marketing, arta, cultura, religie s.a.

Problematica psihologiei sociale se diversifica mereu, pe de o parte determinarea tinand de dinamica sociala, iar pe de alta de insasi evolutia personalitatii.

Aspecte de natura sa imbogateasca orizontul asteptarilor de la psihologia sociala pot fi enumerate, dar fara pretentii exhaustive:

- trasaturile psihice ale persoanei, in calitate de exponent al unei anumite epoci istorice, grupari sociale, natiuni, , profesiuni, virsta, gender s.a.

- particularitati ce tin de manifestarea unor componente ale personalitatii: trebuinte, care se diversifica o data cu diversificarea relatiilor socio-economice, sentimente, atitudini, convingeri, deprinderi de comportament atat in situatia grupala cat si individual;

- particularitati de natura organizationala, ce tin de cultura organizationala, de traditii, cutume, de noi obisnuinte;

- tehnici si procedee de influenta sociala (manipularea comportamentala, dezinformarea, medierea, negocierea);

- particularitati ale mecanismelor de propensiune ale persoanei sau grupului.

Constituindu-se ca stiinta, psihologia sociala dispune de un aparat conceptual-semantic propriu, metode proprii de investigare a obiectului de studiu, legitati specifice.

Relatia psihologiei sociale cu alte stiinte

Relatia psihologie generala - psihologie sociala nu presupune o subordonare sau determinare stricta deoarece, la un moment dat, intr-o situatie nu poti desparti psihologicul de social, desi a existat aceasta tendinta in contextul conditiilor create in laborator.

Psihologia generala se ocupa de legitatile generale care determina comportamentul individual, de continutul informational al proceselor psihice, de componente mai abstracte, cum sunt trasaturile de personalitate, de fenomenele psihice individuale.

Psihologia sociala studiaza interactiunea comportamentelor prezente sau trecute, reale sau imaginare in context social si in acelasi timp se preocupa de rezultatele acestei interactiuni si anume: starile si procesele psihice colective, situatiile de grup, personalitatea.

Interdependenta si cooperarea dintre psihologia generala si psihologia sociala fac posibile anumite transferuri conceptuale: perceptia, dar este vorba aici si de perceptia interpersonala, nu numai procesul de reflectare subiectiva sub forma unitara a imaginii, motivatia, dar de data aceasta pentru munca, in context grupal, sentimentele fata de apartenenta la grup, imitatia, sugestia, constiinta, comportamentul etc.

Exista si imprumuturi de ordin instrumental: teste sociometrice, scalele de atitudini, teste proiective pentru determinarea unor manifestari ce tin de psihiatria sociala etc.

Relatia sociologie - psihologie sociala se distanteaza sau se apropie in functie de ce anume se urmareste in studiul respectiv. Sociologia urmareste fenomenele concrete ce descriu profilul material si spiritual al unei formatiuni social-istorice,