Psihologie Socială

TEMA I Obiectul psihologie sociale

Ce este psihologia sociala ?

Ca si psihologia în genere, psihologia sociala are un lung trecut sub aspectul problematicii, dar de abia un secol de afirmare ca disciplina stiintifica, debutul fiind marcat de anul 1897 (experimentul americanului Norman Triplett). Foarte multi autori, definind-o au considerat-o disciplina de granita între sociologie si psihologie, dar aceasta viziune o saraceste foarte mult.

Sa analizam putin situatia: sociologia studiaza societatea sub aspectul structurii si functionarii sale. Psihologia studiaza individul. Ce anume studiaza psihologia sociala? INTERACTIUNEA dintre psihologic si social, efectele acestei interactiuni la nivel individual si social. Când spunem interactiune, nu spunem aditie. Rezultatele sau efectele despre care discutam anterior depasesc ceea ce a fost în premise.

Psihologia sociala studiaza aspectele sociale ale comportamentului uman, studiaza individul în context social.

Totusi, se întreaba Serge Moscovici (Psihologia sociala sau masina de fabricat zei), ce o distinge de alte discipline ?

Consideram, alaturi de autorul citat, ca se distinge mai putin prin teritoriu, cât printr-un punct de vedere specific, o grila de lectura ternara : un subiect, un alter, un obiect. Modificarile intervenite în comportamentul lui A doar pentru ca B este în preajma ( co –prezenta) sau, pentru ca A interactioneaza cu B ( interactiune), comparativ cu situatia de solitudine, ne arata ce impact are asupra noastra “întâlnirea” cu celalalt. Simpla co-prezenta ne face sa fim conformisti; când este vorba despre influenta, efectul este si mai pregnant, mergând pâna la obedienta.

Nu putem trece în acest context peste spusele lui S. Freud : „ opozitia dintre psihologia individuala si psihologia sociala ...îsi pierde mult din acuitate daca este examinata în profunzime...Celalalt intervine cu regularitate în calitate de model, sprijin si adversar, iar prin acest fapt, psihologia individuala este de asemenea...o psihologie sociala”.

TEMA II Scurt istoric al psihologiei sociale

Psihologia sociala are un lung trecut în întrebarile filosofie prestiintifice privind problemele omului în societate. Întrucât însa este vorba despre intuitii privind natura sociala a omului, prezente în opera marilor gânditori înca din antichitate, dar foarte departe de maniera actuala de conceptualizare, numim aceasta lunga perioada preistorie.

Încercarea de a gasi geneza fenomenelor psihosociale si-a gasit locul în interesul manifestat de catre diversi specialisti pentru a întelege fenomenele implicate în comportamentul si cultura grupurilor sociale mari : multimi, colectivitati, popoare.

În spatiul culturii germane, acest interes se manifesta la Moritz Lazarus (antropolog) si Hermann Steinthal (lingvist). Cei doi considera ca sufletul unui popor se manifesta prin limba, mituri si obiceiuri, astfel ca prin studiul culturii se poate ajunge la psihologia popoarelor. Cel care ilustreaza exemplar aceasta orientare este W.Wundt, autorul unei monumentale opere – Psihologia popoarelor(ii)- lucrare în 10 volume, în care realizeaza istoria comparata a culturii, fiind aduse în discutie numeroase elemente de etnografie. Wundt considera ca psihologia sociala ar trebui sa studieze sufletul colectiv, acesta având tot atâta realitate ca si cel individual.

Cam în aceeasi perioada, în Franta, G. Tarde publica Legile imitatiei (1890) – considerând imitatia fundamentul vietii sociale, mecanism care asigura difuzarea noului.

Acelasi mecanism, imitatia prin contagiune, cu sens negativ însa, apare ca fiind responsabil de modificarile comportamentului individului în starea de multime. În acest al doilea caz ne referim la înca actuala opera a lui G. Le Bon – Psihologia multimilor (1895).

Nu pot fi ignorate ideile de psihologie sociala ale lui E. Durkheim, creatorul scolii sociologice franceze, oponent al gândirii lui Tarde. Daca pentru Tarde societatea se reduce la suma indivizior, Durkheim considera fenomenele sociale ca niste fapte obiective ce determina o anumita presiune externa asupra indivizilor – faptul social este general, are o existenta proprie, independent de manifestarile sale individuale.

Totusi, un domeniu iese din sfera speculatiei si intra în cea a stiintei atunci când începe sa exprimenteze. Este meritul americanului Norman Triplett de a fi introdus psihologia sociala pe calea experimentarii, prin studiile din 1897 privind influenta sociala sub forma facilitarii sociale.