Psihopatologie și Psihiatrie

Modalitate de examinare: test grila; se va da un test la sfârsitul semestrului 1, care poate reprezenta 50% din nota finala daca studentul este multumit de nota, în caz contrar – examen din toata materia în vara.

Manuale:

- pentru semestrul 1: Psihiatrie – V. Predescu, Bucuresti, Editura National

- pentru semestrul 2: Psihiatrie – Marie-Jean Georgescu, Bucuresti, Editura National

SEMIOLOGIE

Generalitati

Semiologia reprezinta studiul simptomelor si a tulburarilor psihice; stabileste conditiile, succesiunea, interdependenta si dinamica tulburarilor mentale.

Diferentiere semne – simptome: semnele sunt obiective si reprezinta ceea ce vedem la pacienti; simptomele sunt subiective si reprezinta ceea ce declara pacientii ca simt.

În functie de intensitatea simptomelor, tulburarile psihice se clasifica în:

- tulburari nevrotice

- tulburari psihotice

- tulburari datorate nedezvoltarii

- demente.

Mai frecvente sunt primele doua tipuri; tulburarile datorate nedezvoltarii si dementele implica pierderea bagajului notional.

Procesele psihice

- de cunoastere: senzatiile, perceptia, atentia, memoria, gândirea, limbajul, imaginatia;

- afective si trebuinte: stabilesc raportul subiectiv între individ si realitatea obiectiva;

- vointa si activitatea: prin ele se realizeaza actiunile, în conformitate cu scopurile stabilite în mod constient.

A. SEMIOLOGIA PROCESELOR DE CUNOASTERE

Senzatia

- act psihic elementar, monomodal

- realizeaza imaginea singulara a unei însusiri a obiectelor si fenomenelor lumii înconjuratoare.

- se datoreaza actiunii obiectelor si fenomenelor asupra organelor de simt.

- evidentiaza proprietatile elementare ale materiei (forma, marime, greutate, culoare, miros, gust)

- reprezinta izvorul initial al tuturor informatiilor

- sunt imagini subiective ale lumii obiective

- imaginea reflectata devine element de constiinta al subiectului – de ordin ideal

Particularitatile senzatiilor

- instrumente de reflectare nemijlocita a lumii materiale prin sistemul analizatorilor, asupra carora actioneaza direct

- reprezinta reflectarea, pe plan ideal, a proprietatilor separate ale obiectelor si fenomenelor concrete

Perceptiile

- sunt procese senzoriale elementare

- se disting prin sintetism, unitate, integritate

- redau realitatea obiectiva în imagini de ansamblu

- multimodale: reflectarea în conditii de simultaneitate, succesiune, însusiri multiple ale obiectelor lumii externe

Perceptia presupune raporturi între:

- calitatile obiectelor si

- conditiile subiective (interne) ale individului (trebuinte, interese, experienta)

- perceptia include însusirile generale si esentiale ale lucrurilor

- constituirea perceptiei se face dupa vârsta de 3 luni

- perceptia auditiva apare în primul an de viata.

Psihopatologia senzorialitatii

- tulburari cantitative

- scaderea pragului senzorial determina o suprasensibilitate la stimuli (subliminali), rezultând hiperestezia senzoriala

- apare în surmenaj, suprasolicitare fizica si psihica

- în afectiuni nevrotice: distimie, tulburarea depresiva, tulburarea anxioasa

Cenestopatiile

- termen introdus de Dupré

- forma aparte de hiperestezie

- tulburare constienta a senzatiilor si perceptiei interoceptive si proprioceptive

- senzatii penibile, difuze, cu sediu variabil

- apar fara nici o modificare organica evidentiabila

- apar în anumite tulburari nevrotice

- cenestopatii frecvente: amorteala mâinilor, cefaleea „migratoare“, senzatia de nod în gât si sufocare

- ridicarea pragului senzorial determina hipoestezia: scaderea receptivitatii la diversi stimuli

- apare în: stari reactive acute (post-traumatice)

- inductie hipnotica

- stari conversive

- schizofrenie (unde apare, la extrem, anestezia psihica)

Iluziile. Tulburari calitative

- perceptia deformata a unor obiecte sau fenomene existente în realitate

- H. Ey: iluzia este, în general, o eroare cognitiva sau perceptiva

- apar la normal, datorita distantei, luminozitatii sau a starilor afective speciale

- iluziile fiziologice, optico-geometrice

- persoanele corecteaza usor eroarea

Iluziile vizuale

- cele mai frecvente

- metamorfopsii: impresia de deformare a obiectelor si a spatiului perceput

- micropsia: obiecte percepute mai mici (de obicei apar în patologia organica cerebrala)

- macropsii: obiecte percepute mai mari

- dismegalopsii: obiecte percepute alungite sau largite – apar mai ales în intoxicatiile cu diferite substante

- porropsia: obiecte percepute mai apropiat sau mai îndepartat

- callopsia: obiecte percepute înfrumusetat

- pareidoliile: perceptii deformate, intens anxiogene; interpretarea imaginii ce poate oferi perceptiei patologice un mare grad de bogatie si de vivacitate („perceperea“ de fiinte amenintatoare în desenul parchetului, al covorului, al perdelei etc)

Falsele recunoasteri

- identificarea gresita a diverselor persoane

- diferita de confuzia de persoana

- apare în: episoade maniacale, stari confuzive, sindrom Korsakov

- varianta particulara: déjà vu, déjà connu, déjà vecu sau, invers, jamais vu, jamais connu, jamais vecu

- în sindromul de derealizare, depersonalizare; în patologia de lob temporal

Iluzia sosiilor (mai ales în dementa)

- persoane care seamana atât de mult, încât nu pot fi deosebite

- persoana cunoscuta nu este identificata, pacientul considera ca este doar asemanatoare cu ea

- persoanele cunoscute sunt multiplicate

- sentimentul ca persoanele apropiate au fost substituite în scop ostil

- schizofrenie