Psihoterapie

Imagine preview
(6/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Psihoterapie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 6 fisiere doc de 13 pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Psihologie

Extras din document

Terapia cognitiva se bazeaza pe principiul conform caruia gandurile si atitudinile personale influenteaza intr-un grad mai mare dispozitia persoanei decat factorii externi. Desi gandurile negative sunt de cele mai multe ori distorsionate si lipsite de temei logic, ele creaza subiectului impresia ca ar avea o baza reala.

Psihgoterapia cognitiva are ca obiectiv sa-l ajute pe client sa-si formeze un set de atitudinimai realiste si cu un continut pozitiv.

Metafora psihoterapiei cognitive este: <<sticla pe jumatate plina>>.

In prezent, psihoterapia cognitiva si comportamentala ocupa locul i in lume in ce priveste eficienta (in tarile anglo-saxone acest tip de terapie este singurul platit de catre asigurarile medicale).

Primul pas in terapia cognitiva este acela de a-i explica pacientului despre ce este vorba. Acest lucru se face dupa evaluarea pe care o face terapuutul. Acesta ii explica clientului ca atitudinile fata de exterior conteaza. Teraputul cognitivo-comportamental ii ajuta pe clienti sa-si revizuiasca comportamentul prin modificarea felului de a gandi. Inainte de a-l invata modalitatile de eliberare de starile negative, terapeutul ii va explica legatura dintre gand si emotie. Burns reda o lista in care sunt trecute starile afective si gandurile declansatoare ale acestora:

STAREA AFECTIVA GANDURILE DECLANSATOARE

tristete, depresie subiectul nutreste ganduri legate de o pierdere (respingerea de persoana iubita, pierderea serviciului, pierderi materiale, esecul in indeplinirea unui scop, etc)

culpabilitate, rusine subiectul crede ca a ranit pe cineva sau ca nu a reusit sa traiasca dupa propriile standarde.culpabilitatea deriva din autocondamnare. rusinea deriva din gandurile legate de pierderea prestigiului.

suparare, iritare, resentimente subiectul crede ca altcineva il nedreptateste sau incearca sa profite de pe urma sa.

frustrarea implica ganduri legate de faptul ca datele realitatii nu corespund expectatiilor persoanei. subiectul doreste ca lucrurile sa se fi desfasurat altfel (referitor la propria persoana sau la evenimente externe)

anxietate, ingrijorare, panica subiectul gandeste ca se afla in pericol deoarece se poate produce un eveniment neplacut

inferioritate si sentiment de subestimare subiectul se compara cu cei din jur si ajunge la concluzia ca nu este atat de valoros ca ei

singuratate subiectul isi spune ca este nefericit pentru ca nu primeste suficienta dragoste si atentie

lipsa de speranta, descurajare subiectul e convins de faptul ca necazurile sale vor continua la nesfarsit

Ce trebuie sa constientizeze subiectul: in ciuda aparentei validitati a gandurilor negative, majoritatea dintre ele au un caracter distorsionat, nerealist, lipsit de logica.

Specialistii in terapie cognitiva subliniaza ca exista situatii cand ganduriloe negative sunt adevarate. In acest caz, subiectul trebuie sa invete sa accepte starile afective produse de catre acestea si sa le faca fata.

Inainte de a se trece la descoperirea si combaterea gandurilor negative, clientul trebuie sa invete sa desxcopere distorsiunile cognitive ce apar des in modul lor de a gandi. Burns a catalogat 10 tipuri de

distorsiuni ale stilului de gandire.

- stilul de gandire <<totul sau nimic>> => tendinta de apreciere a lucrurilor in culori extreme (daca un lucru nu a fost realizat perfect, el va fi considerat ca fiind un esec)

- suprageneralizarea => subiectul considera ca un eveniment negativ singular reprezinta un model care se varepeta la nesfarsit, el utilizand termeni ca “totdeauna”, “niciodata”.

- filtrarea mentala cu concentrare asupra negativului => subiectul alege un singur eveniment negativ si se concentreaza asupra lui astfel incat intreaga realitate devine deformata

- desconsiderarea pozitiva => subiectul respinge toate evenimentele pozitive, afirmanad ca acestea nu conteaza. daca a realizat un lucru bun, isi spune “nu ete suficient de bun”, “daca l-am facut eu inseaman ca era mult prea usor”

- desprinderea unor concluzii pripite => interpretarea negativa a unor situatii cand nu exista suficiente date pentru a trage concluzia respectiva.

variante

- “citirea gandurilor”: subiectul conchide in mod arbitrar ca o perrsoana ii este ostila, fara a verifica insa acest lucru

- “ghicirea viitorului”: subiectul prezice faptul ca lucrurile vor lua o intorsatura proasta: <cu siguranta voi pica la examen>

- amplificarea => subiectul exagereaza importanta problemelor sau defectelor sale, minimalizand calitatile sau succesele.

- judecata afectiva => clientul isi spune ca starile afective negative reflecta cu adevarat realitatea: <daca imi este frica sa zbor, inseamna ca zborul este periculos>.

- imperativele categorice => lucrurile trebuie sa corespunda neaparat gandurilor sau aspectatiilor sale: <nu ar fi trebuit sa fac acele greseli>, <el ar terbui sa ma iubeasca>

- etichetarea => forma extrema a tipului de gandire “totul sau nimic”. in loc sa spuna ca a facut o gerseala, subiectul isi pune o eticheta : “sunt un ratat, un prost”. etichetarea este o maniera irationala de a gandi deoarece oamenii nu pot fi identificati in totalitate cu faptele lor. etichetele negative pot fi alicate propriei persoane sau unor terti.

- personalizarea si blamarea => - personalizarea = subiectul se simte responsabil pentru o situatie pe care nu o poate controla :o sotie amltratata isi spune ca daca ar fi o mai buna gospodine, sotul nu o va mai bate

- blamarea = subiectul ii invinovateste pe altii pentru lucrurile negative din viata lui : casnicia mea nu merge pentru ca sotul meu este iresponsabil (s-a facut si o etichetare)

Gandurile negative se inlatura prin tehnica dialogului socratic si sunt inlocuite cu alte ganduri mai rationale.

Structura demersului terapeutic

Etapa I (dupa faza de prezentare as copului terapiei)

Subiectului I se cere sa identifice elementul perturbator extrem. I se cere sa realizeze o descriere a problemei cat mai precisa. Pentru ca problema sa fie prezentata cat mai real, ea trebuie sa se desfasoare intr-un anumit timp si spatiu, trebuie incluse persoane. Daca subiectul se simte prost fara sa stie de ce, I se indica sa noteze ce facea in acel moment “spalam vase, cand am incepu tsa ma simt prost”.

Etapa II

Subiectului I se cere sa noteze starile afective negative pe care le traieste si sa le evalueze intensitatea pe o scaal 0–10 sau 0– 100.

Etapa III

Clientul este invatat sa-si adreseze intrebari de tipul “ce=mi spun in gand in situatia care ma supara?”. Se noteaza gandurile negative automate ce vor fi apoi evaluate pe o scaal 0-10 sau 0-100 in functie de cat de mult crede in ele. Dupa identificarea lor, I se cere sa descopere distorsiunile cognitive ce stau la baza lor.

Fisiere in arhiva (6):

  • psihoterapie 5.doc
  • psihoterapie 3.doc
  • psihoterapie 6.doc
  • psihoterapie 4.doc
  • psihoterapie 7.doc
  • psihoterapie 8.doc

Alte informatii

Cursurile 3-8