Repere Psihogenetice ale Dezvoltării

Repere psihogenetice ale dezvoltarii

1. Repere psihogenetice ale dezvoltarii. Definire.Caracteristici

2. Stadialitatea-modalitati de operare a criteriilor în definirea stadiilor

3. Aspecte ale dezvoltarii psihice intrauterine

4. Aspecte ale dezvoltarii psihice în perioada 0-1 an

5. Cresterea si dezvoltarea psihica a copilului anteprescolar 1-3 ani

1. Repere psihogenetice ale dezvoltarii. Definire.Caracteristici

Reperele psihogenetice sunt instrumente psihologice de tip operational al caror rol principal este de a localiza sau de a indica starea dezvoltarii psihice la un anumit moment al evolutiei. Prin intermediul reperelor psihogenetice se controleaza ordinea, continutul, directia si totodata normalitatea dezvoltarii psihice a copilului.

Reperele psihogenetice sau psihodinamice (deoarece se refera la toate ciclurile vietii) se manifesta prin conduite, caracteristici si atitudini psihice care permit sa se identifice în cazuri concrete diferentele sau distanta psihologica fata de caracteristicile considerate normale.

Au urmatoarele dimensiuni:

- latura instrumentala ne ajuta la sesizarea momentelor de schimbare din ciclurile vietii;

- latura teoretica permite descrierea si anticiparea dezvoltarii, a reactiilor semnificative ale persoanei;

- latura generala, nespecifica, universal umana (ex. caracteristicile inteligentei);

- latura particulara, specifica legata de identitatea de neam, de tara, de grup cultural, social si profesional.

Reperele psihogenetice se refera cu precadere la latura nespecifica si mai putin la cea specifica, întrucât acestia se considera ca au cea mai relevanta valabilitate.

Principalele caracteristici ale reperelor psihogenetice si psihodinamice sunt:

- se exprima în formatiuni foarte complexe ce pot evidentia normalitatea sau abaterea de la aceasta (întârzieri, precocitate);

- prin modul cum se ierarhizeaza, prin felul lor de a se exprima, reperele psihogenetice pot pune în evidenta caracteristicile de maxim activism, latura dinamica cea mai pregnanta. Cunoscându-le se pot elabora strategii educative oportune.

- întârzierile prelungite de aparitie a caracteristicilor considerate reperele psihogenetice constituie indici de retard sau de debilitate psihica mai ales pentru anii copilariei;

- întârzierile care apar dupa ce caracteristicile reperelor psihogenetice au fost identificate evidentiaza conditii deficitare sau stresante de educatie si mediu de viata .

În baza optiunii psihologilor pentru o categorie sau alta de repere psihogenetice sau psihodinamice (ex. A. Gessel a structurat un sistem de repere ce retine 10 conduite reprezentative: caracteristici motorii, felul cum evolueaza igiena corporala, modul cum se exprima emotiile, etc., J.Piaget a considerat repere conduitele saturate în factori de inteligenta, A.N.Leontiev a luat în considerare activitatea predominanta) s-au promovat diferite teorii cu privire la dezvoltarea psihica de tip stadial.

2.Stadialitatea- modalitati de operare a criteriilor în definirea stadiilor

Perioadele de vârsta în care tabloul psihocomportamental este relativ asemanator la toti copiii au fost denumite stadii ale dezvoltarii, ce se succed unele dupa altele. De aceea o caracteristica majora a dezvoltarii psihice este stadialitatea ei.

Stadialitatea este prezenta atât în abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice, deci la nivelul procesualitatilor psihice (cognitive, afective, moral-sociale,etc)-STADII GENETICE cât si în perspectivele transversale ce urmaresc unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice într-o etapa anume-STADII DE VÂRSTA sau psihodinamice. Stadiul de vârsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice. Un stadiu de vârsta poate cuprinde aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale acelorasi procesualitati psihice. (ex. gândirea scolarului opereaza atât cu elemente concrete, situative cât si cu cele logice).