Stima de sine

Definiţii comportamentale

1. Incapacitatea acceptării complimentelor.

2. Verbalizarea remarcilor negative despre sine; imaginea unei persoane neatractive, fără valoare, cu capacităţi intelectuale reduse, ratată, o povară pentru cei din jur, neimportantă; asumarea foarte uşor a vinei.

3. Refuzul contactului cu adulţii sau prietenii.

4. Căutarea excesivă de a plăcea sau sau de a atrage atenţia şi de a fi lăudat / recunoscut de adulţi şi prieteni.

5. Neputinţa identificării sau acceptării caracteristicilor pozitive sau a propriilor îndemânări.

6. Frica de respingere de către ceilalţi, mai ales în cadrul grupului de prieteni.

7. Reacţii negative denătând căutarea captării atenţiei celor din jur.

8. Dificultăţi în a refuza vreun lucru în faţa altora; frica de a nu fi plăcut de către cei din jur.

Obiective pe termen lung

1. Creşterea încrederii în sine.

2. Continuarea construirii unei imagini de sine pozitive.

3. Demonstrarea imbunătăţirii imaginii de sine prin acceptarea complimentelor, identificarea caracteristicilor personale pozitive, posibilitatea de a spune nu altora, absenţa remarcilor negative despre sine.

4. Menţinerea încrederii că el / ea poate fi iubit(ă) de către cei din jur şi capabil(ă).

Obiective pe termen scurt

1. .Verbalizarea conştiinţei crescânde în faţa remarcilor negative despre sine.

2. Tendinţa de reducere a frecvenţei apariţiei remarcilor descriptive negative.

3. Tendinţa de reducere a verbalizării fricii de respingere conlucrate cu creşterea afirmaţiilor de autoacceptare.

4. Identificarea propriilor părţi pozitive şi a îndemânărilor.

5. Dezvoltarea abilităţilor de identificare şi manifestare a sentimentelor.

6. Creşterea frecvenţei contactului vizual direct cu interlocutorul.

7. Identificarea rezultatelor pozitive ce ar putea îmbunătăţi imaginea de sine.

8. Dezvoltarea abilităţii de a identifica şi enunţa verbal propriile nevoi.

9. Recunoaşterea verbală sau în scris a câştigurilor colaterale unor comportamente negative.

10. Asumarea responsabilităţii pentru activităţile zilnice de autoîngrijire specifice vârstei.

11. Întocmirea unei liste a ceea ce ar putea face el / ea pentru a-şi construi o imagine de sine pozitivă şi moduri de implementare pentru fiecare,

12. Recunoaşterea pozitivă şi acceptarea verbală a laudei şi complimentelor.

13. Dezvoltarea unor mesaje autoreflexive pozitive în încercarea de a creşte încrederea în sine.

14. Identificarea de către părinţi a modurilor specifice prin care ar putea ajuta la dezvoltarea imaginii pozitive despre sine a clientului.

15. Verbalizarea unor aşteptări realiste din partea părinţilor în privinţa clientului.

16. Verbalizarea de către părinţi a încurajărilor acordate clientului în formarea încrederii în sine.

17. Creşterea frecvenţei de a vorbi cu încredere în diferite situaţii sociale.

Intervenţii terapeutice

1. Confruntarea şi redirecţionarea remarcilor negative despre sine ale clientului.

2. Asistarea clientului în a deveni conştient de felul în care îşi exprimă sentimentele negative în legătură cu propria persoană.

3. Probarea interacţiunii dintre client şi părinţii acestuia în timpul şedinţelor cu familia şi redirecţionarea oricărui model de interacţiune sau oricărei metode de impunere a disciplinei care ar putea avea repercursiuni negative asupra clientului.

4. Referinţa către un grup cu grad mare de aprecieri pozitive.

5. Cerrea adresată clientului de a face o afirmaţie pozitivă despre sine în fiecare zi şi înregistrarea ei într-un tabel sau jurnal.

6. Direcţionarea clientului către construirea unor enunţuri autoreflexive pozitive ca un mod de recunoaştere a imaginii despre sine şi a caracteristicilor ei.

7. Alcătuirea împreună cu clientul a unei liste de afirmaţii pe care ar putea să o citească de trei ori pe zi.

8. Reluarea în mod verbal a folosirii enunţurilor pozitive proprii clientului.

9. Ajutorul acordat clientului în stabilirea de contacte vizuale cu interlocutorul.

10. Direcţionarea clientului către stabilirea contactului vizual în timpul discuţiilor cu terapeutul, cu profesorii la şcoală sau cu părinţii.

11. Selectarea unor exerciţii de îmbunătăţire a imaginii despre sine (culegeri ca “The Building Blocks of Self-Esteem” Shapiro) sau întocmirea unor exerciţii proprii.

12. Folosirea jocurilor terapeutice ca “Vorbind, simţind, făcând” sau “The Ongame” pentru a promova conştientizarea propriilor sentimente.

13. Educarea clientului în vederea identificării sentimentelor de bază.

14. Folosirea tehnicilor terapeutice de rol pentru a identifica cauzele imaginii negative despre sine a clientului.

15. Folosirea jocurilor de rol şi repetiţiilor comportamentale pentru îmbunătăţirea comportamentului social al clientului.

16. Asistarea clientului în dezvoltarea capacităţii de identificare şi verbalizare a propriilor nevoi.

17. Organizarea unor şedinţe cu familia pe parcursul cărora clientul îşi exprimă propriile nevoi familiei şi invers.

18. Folosirea povestirilor terapeutice în scopul identificării sentimentelor şi nevoilor proprii clientului.

19. Folosirea tehnicii de programare neurolingvistică sau a unor metode de redirecţionare, îm care mesajele privind imaginea de sine sunt schimbate în mesaje pozitive.

20. Asistarea în vederea reducerii fricii de respingere.

21. Asistarea clientului şi familiei în identificara şi implementarea responsabilităţilor zilnice ale clientului. Monitorizarea ducerii lor la bun sfârşit şi acordarea unui feed-back verbal pozitiv atunci când este cazul.

22. Discutarea şi interpretarea incidentelor de abuz (emoţional, fizic sau sexual) , precum şi identificarea impactului asupra sentimentelor clientului şi a imaginii despre sine.

23. Asistarea clientului în recunoaşterea părerilor distorsionate, negative despre propria persoană şi desptre lume.

24. Reluarea unor mesaje realiste, pozitive folosite de către client în interpretarea evenimentelor.

25. Direcţionarea părinţilor spre cursuri de specialitate; discutarea aplicării unor tehnici achiziţionate în timpul acestor cursuri.

26. Asistarea în alcătuirea şi implementarea de către părinţi a modalităţilor specifice de construire a imaginii pozitive dspre sine a clientului.

27. Direcţionarea părinţilor către implicarea clientului în activităţi de construire apersonalităţii (cercetaşi, tabere experimentale, muzică, sport, grupuri de tineret, programe specifice)

28. Explorarea aşteptărilor familiei şi direcţionarea lor, dacă este necesar, către părţile realiste.