Stres, mecanisme de coping și mecanisme de apărare

Curs
7/10 (1 vot)
Domeniu: Psihologie
Conține 1 fișier: docx
Pagini : 5 în total
Cuvinte : 3127
Mărime: 23.70KB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

Oamenii se confruntă cu o mulțime de situații stresante: tulburări ale stării de sănătate, zgomot, probleme la muncă, presiunea timpului, probleme sentimentale sau probleme financiare. O expunere îndelungată la o multitudine de situații cauzatoare de stres, poate duce la tulburarea stării de sănătate sau la agravarea unei situații pre-existente.

Stresul este descris ca o situație care tulbură sau este posibil să tulbure funcționarea fiziologică sau psihologică a unei persoane. În termeni medicali, stresul produce o dezechilibrare a homeostaziei, prin stimuli fizici sau psihologici.

Conceptul de stres cuprinde două aspecte:

1. Situația stresantă, care se referă la un stimul fizic nociv sau la un eveniment cu semnificație puternic afectogenă;

2. Starea organismului, caracterizată printr-o tensiune acută, printr-o supraîncordare ce impune mobilizarea tuturor resurselor fizice și psihice ale organismului pentru a face față amenințării(Holdevici, 1995).

După Selye, sindromul general de adaptare cuprinde 3 faze:

a) Faza de alarmă, definită printr-o mobilizare generală a organismului pentru a face față agresiunii. Cuprinde la rândul ei, o fază de “șoc”(scăderea tensiunii arteriale și a temperaturii corpului, depresie a sistemului nervos și o vătămare sistemică generală) și o fază de “contrașoc”(în care încep să se manifeste fenomene de apărare ale organismului: hiperactivitatea glandelor suprarenale, involuția aparatului timico-limfatic);

b) Faza de rezistență, care cuprinde ansamblul reacțiilor sistemice provocate de o acțiune prelungită la stimuli nocivi față de care organismul a elaborat mijloace de adaptare. Fazei de rezistentă îi corespunde pe plan psihic o trăire intensă a frustrării și amenințării.

c) Faza de epuizare, în care adaptarea nu mai poate fi menținută; reapar acum semnele reacției de alarmă care, de această dată, sunt ireversibile.

Fazei de alarmă îi corespunde o “etapă de investigare” caracterizată printr-un conflinct între subiect și ambianță. Fazei de epuizare îi corespunde instalarea tuturor consecințelor negative ale stresului: reacții agresive, trăirea anxietății, depresiei, a stării de panică, comportamentul nevrotic cu efecte dezadaptative.

Mecanismele de adaptare pot fi realiste, ca un răspuns la realitate (mecanisme adaptative, de coping), sau nelegate de realitate(mecanisme defensive, neurotice).

Coping-ul reprezintă procesul activ prin care individul, grație autoaprecierii propriilor activități, a motivațiilor sale, face față unei situații stresante și reușește să o controleze.

I)Strategiile de coping-definite ca scheme adoptate de individ pentru a face față evenimentelor stresante:

- Strategii anticipatorii - al căror scop este să prevină apariția evenimentelor stresante: tehnici precum relaxarea, meditația, antrenamentul asertiv;

- Strategii de tip “tampon”(“buffer”)- prin care individul creează o barieră între sine și mediul stresant, pentru a preveni efectele integrale ale experimentării stării de stress. În această categorie pot fi incluse mecanisme de apărare precum represiunea și negarea (utile mai ales pe termen scurt, prevenind ca individul să se simtă depășit de evenimentul stresant; pe termen lung însă, acestea ar putea distorsiona realitatea percepută de individ și ar putea conduce, în felul acesta, la probleme fizice și psihologice generalizate).

- Strategii reactive-în care indivizii învață să-și controleze sentimentele, gândurile și experiențele apărute într-o situație de criză.

II)Mecanismele de coping

Oamenii reacționează extrem de divers în cazul apariției unui distress. În plan mental(cu sau fără implicare comportamentală), sunt elaborate strategii adaptative conștiente care au ca finalitate depășirea, atenuarea sau tolerarea efectelor stresorilor, conducând în final la reducerea tensiunilor interne (distress-ul) induse de o situație potrivnică ce depășește resursele personale ale individului.

În funcție de variabilele de personalitate, modelate de experiența socială și de natura evenimentelor psihotraumatizante anterioare - depășite sau lăsând urme profunde - ca și de particularitățile stresorilor “actuali”, aceste strategii adaptative pot fi clasificate în trei mari categorii:

a)coping-ul centrat pe problemă(coping vigilent) - cu asumarea sarcinii de a rezolva situația creată și concretizarea într-un plan final de acțiune (în lipsa posibilității unor rezolvări imediate), care crează subiectului stresat “promisiunea” că totul va fi bine.

Este utilizat în situațiile potențial reversibile. Cuprinde evaluarea în plan mental a unor posibilități avute la îndemână de subiect; în cadrul acestor conduite, subiectul:

-evocă experiența anterioară(eventuale succese în aceleași situații);

-contează pe suportul social;

-va solicita informații și va căuta mijloace;

- elaborează un plan de acțiune.

Planul de acțiune este un element central având rolul de a liniști subiectul înainte de rezolvarea practică a problemei.

b)coping-ul centrat pe emoție(coping evitant), caz în care individul stresat acceptă imposibilitatea rezolvării problemelor sau încearcă o amânare, realizând în schimb o “repliere a forțelor” prin comutarea gândirii într-o altă direcție, ceea ce îi provoacă o relaxare emoțională (deși persistă “ghimpele” problemei ce va fi sau nu posibil de rezolvat ulterior).

Este generat de situațiile fără ieșire, ireparabile(decese ale unor ființe apropiate, pierderea unui concurs important). Are un rol pozitiv atunci când nu depășește o durată rezonabilă de timp (se apreciază, în cazul decesului, de circa 7-10zile). Reprezintă o strategie pasivă, “de uitare”, evitând confruntarea cu gravitatea situației, subiectul încercând o detentă emoțională prin abandonarea tentativelor de rezolvare a problemei - cel puțin pentru moment - și adoptarea unei strategii defensive constând în:

-negare(conduită parțial conștientă);

-resemnare;

-fatalism;

-agresivitate (aceasta ca o reacție de revoltă oarbă contra destinului)

c)reevaluarea problemei: constă în reducerea diferenței - percepute inițial de subiect - între gradul de amenințare și propriile resurse, fapt ce ajută la perceperea situației ca fiind mai tolerabilă (“reinterpretare pozitivă”).

Bibliografie

1)Mecanisme de apărare-Șerban Ionescu, Editura Polirom, 2020;

2) Psihologia dezvoltării umane-Ana Muntean, Editura Polirom, 2009;

3)Analiză și dezvoltare personală-Daniela Ionescu, Editura Polirom, 2020;

4)Psihocardiologie-Ioan Iamandescu, Editura All, 2015

5)Psihologia sănătății- Eugen Avram, Editura Universitară, 2011

Preview document

Stres, mecanisme de coping și mecanisme de apărare - Pagina 1
Stres, mecanisme de coping și mecanisme de apărare - Pagina 2
Stres, mecanisme de coping și mecanisme de apărare - Pagina 3
Stres, mecanisme de coping și mecanisme de apărare - Pagina 4
Stres, mecanisme de coping și mecanisme de apărare - Pagina 5

Conținut arhivă zip

  • Stres, mecanisme de coping si mecanisme de aparare.docx

Alții au mai descărcat și

Dezvoltare personală

DEZVOLTARE PERSONALA PENTRU EDUCATIE Tranzitia spre o lume noua, spre noi metode de productie, impune vointa si abilitatea angajatilor sa urmeze...

Resentimentul

Invidia ca sursa de resentiment 1. Placerea pe care ne-o provoaca faptul ca nu posedam un obiect al dorintei noastre, acest lucru nu este invidie....

Evaluarea psihologică

Evaluarea psihologica - Obiectivele psihologiei sunt 1. Sa descrie(prin observare directa,fidela,adecvata a comportamentului) 2. Sa...

Psihologia Vârstelor

I. Cu ce se ocupă Psihologia vârstelor? Se ocupă cu studiul comportamentului uman pe etape de vârstă, de la naştere pînă la moarte (studiul...

Introducere în Psihanaliza

I. DEFINIŢIE SI DOMENIU Psihanaliza este legată încă de la începuturile ei de numele fondatorului său Sigmund Freud. Începuturile ei nu pot fi...

Psihanaliză - Teorie și Practică Psihoterapeutică

A. Instinctele - forţe de dinamizare a personaltăţii. Freud a interpretat funcţionarea psihicului uman în termeni biologici, prin analogie cu...

Psihologia Sănătății

MODUL 1 Introducere în Psihologia Sanatatii Obiective operationale: prin parcurgerea acestui modul studentul va cunoaste: 1. Cauzele care au...

Stresul Psihic

10 Stresul psihic - cadrul national - scale de evaluare - mecanisme de coping - vulnerabilitate psihica la stres - cadrul de actiune al...

Te-ar putea interesa și

Percepții ale Stresului Ocupațional în Activitatea Didactică și Modalitățile de Coping

I. ARGUMENT Stresul ocupaţional reprezintă o problemă importantă în domeniul psihologiei muncii şi organizaţională, şi una dintre multiplele...

Stresul la pacienții dializați

Nenumarate studii au demonstrat prezenta depresiei si a afectului negativ la pacientii supusi procedurilor de dializa (de ex. Finkelstein et al.,...

Managementul Stresului Ocupațional

Schimbările la nivelul societăţii determină, inevitabil, schimbări la nivelul tuturor structurilor. Preocupările trebuie să conducă nu numai la...

Copingul ca Mecanism de Gestionare a Stresului Ocupațional

Rezumat Lucrarea de faţă îşi are menirea de a trata un subiect care, deşi nu a cunoscut suficiente cercetări, prezintă mai multe abordări şi...

Importanța Programelor de Săntătate Organizațională în Contextul Actual Românesc

Ce este sănătatea organizaţională ? Oamenii se implică zilnic în diferite activităţi de muncă, plătită sau neplătită. Pentru realizarea acestora,...

Stresul în Domeniul Militar

Stresul reprezinta un aspect normal si necesar al vietii, aspect de care omul nu poate scapa. Stresul poate genera un disconfort temporar si, de...

Psihologia Personalității

CAPITOLUL I BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE PSIHOLOGIEI PERSONALITĂŢII 1.1. Obiectul psihologiei personalităţii. Definirea conceptului de...

Psihopatologie Clinică

1. INTÂRZIERILE MINTALE 1. Istoric Primele referiri asupra IM au fost găsite în papirusurile egiptene de la Teba ( 1155 i.e.n.). În Grecia şi...

Ai nevoie de altceva?