Stresul Psihic

10 Stresul psihic

- cadrul national

- scale de evaluare

- mecanisme de coping

- vulnerabilitate psihica la stres

- cadrul de actiune al stresului psihic in patologie

- tulburari si boli psihosomatice

- principii de conduita antistres la nivel individual si colectiv

(Luban-Plozza B, Iamandescu I B, Dimensiunea psihosociala a practicii medicale, pag 67-80, 87-95, 99-103, 107-114)

Stres = reactie generala nespecifica a organismului la actiunea externa a unor factori  agenti stresori  de natura variata (fizica, chimica, biologica si psihica) (Selye).

O definitie sintetica actuala a stresului general este cea data de A von Eiff: reactia psiho-fizica a organismului generata de agenti stresori ce actioneaza pe calea organelor de simt asupra creierului, punandu-se in miscare  datorita legaturilor cortico-limbice cu hipotalamusul  un sir intreg de reactii neuro-vegetative si endocrine, cu rasunet asupra intregului organism.

Lazarus si Folkman definesc stresul drept un efort cognitiv si comportamental (cu exprimare afectiva pregnanta) de a reduce, stapani sau tolera solicitarile externe sau interne care depasesc resursele personale.

Stresul psihic reprezinta un sindrom constituit de exacerbarea, dincolo de nivelul unor simple ajustari homeostatice, a unor reactii psihice si a corelatelor lor somatice (afectand cvasitotalitatea compartimentelor organismului) in legatura cu excitatia externa sau interna exercitata de o configuratie de factori declansanti (agenti stresori) ce actioneaza intens, surprinzator, brusc si/sau persistent si avand uneori un caracter simbolic de amenintare, alteori un rol extrem de favorabil pentru subiect (perceputi sau anticipati ca atare de subiect). Alteori agentii stresori reprezinta excitanti psihici cu rezonanta afectiva majora (pozitiva  eustres sau negativa  distres) sau surse de suprasolicitare a proceselor cognitive (atentie, gandire etc) si volitionale.

Distres si eustres

Distresul desemneaza stresurile care au un potential nociv pentru organism, in cursul carora sunt eliberati o serie de hormoni, precum catecolaminele (noradrenalina si adrenalina)  care pot favoriza bolile cardiovasculare  si cortizolul, care scade rezistenta organismului fata de infectii si fata de cancer.

Eustresul reprezinta tot o stare de stres, validata printr-o reactie insotitoare moderata catecolaminica si cortizolica, alaturi si de multe alte reactii fiziologice. Diferenta fata de distres este fundamentata atat din punct de vedere al agentilor stresori (stimuli cu semnificatie benefica pentru individ, excitanti placuti ai ambiantei sau trairi psihice pozitive ori palpitante, de la emotii pana la sentimente etc) cat si al consecintelor sale pentru organism, care sunt in general favorabile. In cursul eustresului are loc cresterea secretiei de adrenalina, ca si cresterea endorfinelor cerebrale, ca neurohormoni modelatori ai placerii.

Diagnostic

Vom utiliza pentru ansamblul elementelor de recunoastere a stresului termenul de diagnostic, iar pentru manifestarile predominant exterioare ale SP (stresul psihic) termenul de simptome. Astfel SP cuprinde in tabloul manifestarilor sale in primul rand simptomele psihice, inclusiv manifestari comportamentale (anxietatea, iritabilitatea, furia, laligabilitatea, apatia, depresia). In eustres apar stari de bucurie, surpriza placuta, trimf, exaltare, veselie si rasul in hohote, tandrete, dragoste, excitatie sexuala, extaz etc.

Mecanisme de coping

Lazarus si Launier au desprins (sub numele de coping) o serie de strategii constiente de ajustare (cognitive si comportamentale) elaborate de individ pentru a face tolerabila tensiunea interioara (stresul psihic) indusa de o situatie potrivnica (ce depaseste resursele personale), distingandu-se 3 tipuri de ajustari:

1. Coping (ajustarea) centrat pe problema (coping vigilent). Cuprinde evaluarea in plan mental a unor posibilitati avute la indemana de subiect. In cadrul acestor conduite, subiectul:

- evoca experienta anterioara (eventuale succese in aceeasi situatie)

- conteaza pe succesul social

- va solicita informatii si va cauta mijloace

- elaboreaza un plan de actiune

2. Coping (ajustare) centrat pe emotii (coping evitant) generat de situatiile fara iesire, ireparabile (decese ale unor fiinte apropiate, pierderea unui concurs important etc). Reprezinta o strategie pasiva, de uitare, evitand confruntarea cu gravitatea situatiei, subiectul incercand o detenta emotionala prin abandonarea tentativelor de rezolvare a problemei si adoptarea unor strategii defensive (negarea, resemnare, fatalism, agresivitate)

3. Reevaluarea problemei consta in reducerea diferentei intre gradul de amenintare si propriile resurse, fapt ce ajuta la perceperea situatiei ca fiind mai tolerabila.

Vulnerabilitate psihica la stres reprezinta nu numai o suma algebrica a unor date de personalitate facilitand intrarea in stres ori amplitudinea reactiei la stres a unui individ. Ea este constituita de un pattern dinamic de interactiune al acestor trasaturi stabile de personalitate, dar solicitate ca parti componente ale unui comportament relativ stereotip.

Vulnerabilitatea psihica la stres apare ca un element favorizant pentru bolile psihice, dar si pentru cele psihosomatice in cadrul carora ea se asociaza cu o vulnerabilitate de organ.