Capitolul 5 - Personalitatea Copilului și Adolescentului

Capitolul 5

PERSONALITATEA COPILULUI SI ADOLESCENTULUI

5.1.Dinamica dezvoltarii personalitatii

Exista date ce sustin ca noi nascutii sunt diferiti unul de celalalt. Diferentele interindividuale se manifesta inca de la aceasta varsta. Putem identifica doua categorii de influente in diferentierea interindividuala:

(a) cele care tin de temperament, si care par a fi in cea mai mare parte innascute;

(b) cele c are tin de influenta mediului.

Temperamental se refera la trasaturi cu o anumita baza genetica ce moduleaza gradul de activism, energie, emotionalitate, reactivitate si sociabilitate al copilului. Aceste trasaturi manifestate imediat dupa nastere pot ramane relativ stabile de-a lungul vietii, dar pot fi si puternic influentate de factorii de mediu. Dintre ele amintim:

- Nivelul de activism si energie

- Adaptabilitatea la schimbare

- Reactivitate emotionala

- Orientare spre lume sau spre sine

Cu toate ca factorii ereditari pot determina temperamental initial al copilului, totusi multi copiii, pe parcursul dezvoltarii lor, cunosc modificari semnificative ale sti;lului de comportament. Aceste schimbari se datoreaza evenimentelor de viata (positive sau negative, favorizante sau defavorizante dezvoltarii), implicarii speciale a parintilor in munca cu copilul( expunerea copilului la stimuli diferiti, interactiuni multiple, comunicare activa), experientelor scolare (bogate/sarace) si a celor sociale (recompensatorii/restrictive). Rezulta ca temperamental nu apare ca o programare prestabilita ce determina in mod mecanicist personalitatea, ci este un program deschis care suporta influentele factorilor de mediu.

Unul din procesele cu impact semnificativ in dezvoltarea personalitatii copilului il constituie procesul de identificare. Identificarea consta in adoptarea de catre copil a caracteristicilor, covingerilor, atitudinilor si comportamentelor unor persoane semnificative. Identificarea este o consecinta a observarii si imitarii unui model. Cel mai frecvent, modelul il constituie parintele, dar poate fi si unul dintre bunici, un frate mai mare, un professor sau o personalitate TV. Copiii p[reiau frecvent caracteristicile mai multor modele, pe care le selecteaza si le aglutineaza. Selectia modelelor se face fie pe baza puterii pe care o detin acesta modele, fie a prestigiului de care dispun. Copiii vor sa fie asemeni modelului lor, vor actiona si vor trai emotii similare modelului. De aici decurge importanta modelului de comportament al adultului (parinte, professor) si mai putin a “prelegerilor” educative pe care adultul le ofera copilului.

Un alt moment important in dezvoltarea personalitatii il constituie dobandirea identitatii.. Procesul de formare a identitatii este frecvent asociat cu perioada unor interogatyii ale adolescentului de genul: “Cine sunt eu de fapt?”, “Incotro merg?” etc. Acest tip de experiente pot fi regasite in incercarile adolescentului de a adopta diferite roluri ale Euluiu. Astfel se explica modalitatile impredictibile de comportament ale adolescentilor si implicit inconsistenta comportamentelor de la o zi la alta. Ceea ce la prima vedere poate semnifica aspecte negative de comportamnet nu sunt decat etape firesti de cautare si consolidare a identitatii de sine. Daca la inceput sinele este fluctuant si inconsistent, cu timpul devine functional si comfortabil. Pentru unii adoloescenti, procesul dobandirii identitatii se desfasoara relativ calm, cu tensiuni si conflicte minore. Pentru altii insa, adolescenta este o perioada de mare confuzie, acompaniata de crize existentiale, de coflicte puternice si de incercarea de subminare a autoritatii(parinti, profesori, scoala etc). Daca copilul observa si imita modelele, adolescentul le cauta, le experimenteaza, le compara si le selecteaza. Pe baza modelelor, adolescentul isi sintetizeaza un eu ideal. Idealul rezulta pe baza aglutinarii mai multor modele.

In concluzie, putem sublinia caracterul dynamic al personalitatii copilului, pornind chiar de la caracterul cel mai stabil al acesteia, temperamental. Forma personalitatii copilului nu este prestabilita pe baza unui prtogram genetic inflexibil, factorii de mediu punandu-si puternic amprenta pe tot parcursul vietii. In acest sens, vorbim de personalitate ca un process continuu, a carui forma, continut si expresie nu se finalizeaza la sfarsitul adolescentei, asa cum se tindea sa se creada.