Creativitatea

SCURT ISTORIC PRIVIND STUDIUL CREATIVITĂŢII

Creativitatea – mister sau domeniu de cercetare ştiinţifică ?

În trecut – domeniu sacru, învăluit în taină

Mai târziu, la mijlocul sec XX – demitizare, salt calitativ privind studiul creativităţii

Iniţial studiul creativităţii poartă amprentă elitistă şi individualistă

1841 – Th. Cartylia

1869 – F. Gabon

1904 – H. Ellis

1929 – E. Kretschmer

1931 – W. Lange-Eichbaum

1952 – G. Révész

L.M. Terman – (1920) coordonatorul unei cercetări longitudinale intitulată: “Genetic Studies of Genius”

- 250.000 de elevi cu vârstele cuprinse între 6-12 ani şi IQ 140.

- testarea a fost repetată în timp fără a fi înregistrate modificări.

- la vârsta de 47 de ani, 71% dintre cei testaţi erau oameni de afaceri, intelectuali sau cadre medii.

 Acestă cercetare a alimentat prima eroare teoretică şi metodologică: Identificarea creativităţii cu inteligenţa şi declararea testelor de inteligenţă ca instrumente privilegiate în sondarea creativităţii.

E.P. Torrance: Testele de inteligenţă reprezintă o “plasă cu ochiuri mult prea largi, care fac să se piardă 70% dintre indivizii cei mai creativi.”

Această inadvertenţă a fost sesizată de P.S. Simpson, în 1992, care elaborează primele teste de creativitate, destinate să completeze tradiţionalele teste de inteligenţă.

1950 – SUA: comisia pentru Resurse Umane şi pentru Perfecţionare

1950 – SUA, J. P. Guillford – discurs privind creativitatea în cadrul Asociaţiei Psihologilor Americani.

- J.P. Guillford este considerat “părintele” creatologiei.

Lucrări de referinţă elaborate de Guillford:

The Structure of Intellect (1956) – care prezintă binecunoscutul model tridimensional al intelectului;

The Nature of Human Intelligence (1967)

1950 – Universitatea Nebraska, la iniţiativa prof. R.P. Crawford sunt organizate cursuri de gândire creativă pentru studenţi;

1950 – J.Clark şi H. Harven introduc în cursurile lor de economie, respectiv marketing, primele metode creative de predare;

C. Taylor – Universitatea Utah, realizează seminarii pentru profesori în vederea dezvoltăţii “învăţământului creativ”;

J. A. Velbnis – şcoala din Dayton (Ohio), realizează cursuri falcutative de creativitate artistică pentru copii.

Lansarea primului satelit artificial de către U.R.S.S. (1957) a stimulat orgoliile americane, provocând replieri şi serioase analize privind studiul creativităţii.

S.U.A. A conştieintizat necesitatea stimulării organizate şi sistematice a cercetării privind creativitatea.

Conform datelor furnizate de Beaudot, într-un singur an (1965), în S.U.A. Au fost publicate peste 66.300 de lucrări consacrate creativităţii