Devieri ale Comportamentului

CURSUL I

BAZELE GENETICE ALE COMPORTAMENTULUI

PERSONALITATEA

Ca definiţie, prin personalitate se consideră „individul uman sub raportul dezvoltării depline şi al valorificării, al realizărilor sociale multilaterale, materiale şi spirituale, al însuşirilor sale ca persoană”.

Personalitatea este rezultatul interferenţelor condiţionale complexe dintre individ cu mediul familial şi social. Este un sistem bio-psiho-socio-cultural. Aparţine şi biologicului, pentru că este programată şi determinată genetic.

Personalitatea este subiectul uman privit ca:

- subiect pragmatic, al acţiunii, al dominanţei, al stăpânirii,

- subiect episemantic, al cunoaşterii, cel ce ajunge la conştiiinţa de sine şi de lume;

- subiect axiologic, purtător şi generator al valorilor, al culturii, al adevărului de bine şi frumos.

Personalitatea şi activitatea neuropsihică ( normopsihologică şi psihopatologică) sunt influenţate de doi factori intereferenţiali: endogeni şi exogeni.

În afară de constituţia genetică, factorii endogeni ca modulatori potenţiali ai personalităţii, temperamentului, caracterului şi comportamentului sunt: gradul de cultură al individului, capacitatea de integrare în mediul familial şi social, capacitatea de adaptare la factorii şi condiţiile de existenţă biologică.

Dintre factorii exogeni, implicaţi în modelarea personalităţii, se menţionează: mediul socio-cutural în care se dezvoltă individul de la naştere până la maturitate, mijloacele puse la dispoziţie de către familie, de către societate, ce permit integrarea individului şi care influenţează structurile psihice umane.

Psihologia a pus în centrul edificiului personalităţii conceptul de „Eu”. Eul este subiectul la nivelul căruia se intersectează trei verbe: „a fi”, „a avea”, „a face”.

Specific Eului este conştiinţa de sine, realizată din confruntarea cu conştiinţa de lume. Eul este integratorul personalităţii şi îşi asumă propria fiinţă cu care se identifică. Eul în dezvoltarea sa se constituie parcurgând următoarele etape:

- etapa Eului corporal;

- etapa Eului social;

- etapa definirii Eului spiritual.

Aceste etape se suprapun şi se definesc ontogenetic.

Ontogenetic Eul se dedublează în:

- Eul activ, este afirmarea fiinţei, coordonarea demersurilor. Este predicţia „a fi”.

- Eul pasiv, este prezenţa fiinţei cu toate atributele ce-l particularizează.

Ereditatea personalităţii

Determinismul genetic al personalităţii s-a satabilit pe baza studiilor efectuate pe cuplurile gemelare. Pentru a stabili că personalitatea individului are un determinsm genetic, s-au urmărit următorii parametrii principali:

- introversia şi extraversia

- forţa Eului

- anxietatea şi caracterul nevrotic.

Pentru aceşti parametrii, heritabilitatea are valoare încadrată între 0,45 şi 0,55. În situaţiile când valorile depăşesc cu mult limita de toleranţă, valori foarte mici ( sub limita de toleranţă) sau foarte mari ( peste limita de toleranţă), se apreciază laturi extreme ale personalităţii respectivului individ ( negative sau mult peste limita normală).

Particularităţile acestor parametrii pot fi următoarele:

1. introversia şi extraversia

A.O. Volta ( 1969) defineşte introversia şi extraversia în următorii termeni:

a) introversia se referă la tipul de personalitate în care introversia este determinată şi reprezintă un grup de trăsături ale personalităţii, dominantă fiind gândirea fantezistă cu exces de imaginaţie creativă, alături de „retragerea” din mediul social. Indivizii introvertiţi se caracterizează printr-o interiorizare excesivă, fiind puţin comunicativi.

b) extraversia reprezintă acel grup de trăsături ale personalităţii la care predomină, direcţionat, interesul individului spre exterior, spre interlocutori, spre mediul social. Indivizii extravertiţi au capacitatea de adaptare la mediul ambiant, au preferinţe penrru acţiuni în detrimentul capacităţii de reflectare.

2. forţa Eului

Vandenberg (1967), cercetând forţa Eului şi urmărind heritabilitatea anumitor caractere, trăsături care completează unitar personalitatea individului, a consemnat următoarele elemente particulare personalităţii:

- timiditatea;

- adapatabilitatea şi integrarea socială

- sociabilitatea.

Trăsăturile forţei Eului prezintă o scală a valorilor de exprimare şi heritabilitate, scală stabilită prin testul Bernreuter şi anume:

- Scala dominanţei – H= 0,56

- Scala încrederii – H= 0,48

- Scala tendinţei de automulţumire – H= 0,51.

- Scala de activitate prin chestionarul de temperament – H=0,59.

3. Heritabilitatea şi transmiterea genetică a anxietăţii, a nevrozelor se situează pe poziţia trei. Laturile şi factorii anxietăţii şi nevrozelor, studiate şi stabilite de Vandenberg sunt:

- factorul depresiv

- factorul nevrotic

- avariţia

- anxietatea fobică

- dezechilibrul psihic, psihastenia şi schizofrenia.

TEMPERAMENTUL

Prin temperament înţelegem „ ansamblul trăsăturilor neurofizilogice ale unei persoane, care determină diferenţieri psihice interindividuale în privinţa capacităţii energetice şi dinamica comportamentului”. El reprezintă latura aprecierii „cantitative” prin care consemnăm prezenţa individului în cadrul familiei, societăţii, în mediul de viaţă.

Temperamentul este latura dinamico-energetică a comportamentului prin care se stabileşte dacă o persoană este energică, rapidă, echilibrată sau cumpătată, irascibilă sau agresivă, apatică, melancolică etc.

Trăsăturile şi tipurile temperamentale sunt considerate ca laturi ale personalităţii. Deci conceptul de personalitate cuprinde şi sistemul atributelor, structurilor şi valorile temperamentale, prin care se particularizează o persoană, toate grefate pe un suport genetic.Temperamentul reuneşte laturile înnăscute de reactiviatte psihomotorie, moştenite şi determinate genetic.