Elemente de Psihodiagnostic

Imagine preview
(7/10 din 5 voturi)

Acest curs prezinta Elemente de Psihodiagnostic.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 63 de pagini .

Profesor: Dragos Carneci

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Psihopedagogie

Cuprins

CURSUL 1. INTRODUCERE ÎN EVALUAREA PSIHOLOGICĂ PAG. 3
CURSUL 2. CALITĂŢILE PSIHOMETRICE ALE TESTELOR PAG.9
CURSUL 3. SCALA BINET-SIMON PAG. 14
CURSUL 4. NOŢIUNEA DE INTELIGENŢĂ GENERALĂ PAG. 20
CURSUL 5. MATRICILE PROGRESIVE RAVEN PAG. 23
CURSUL 6. SCALA DE INTELIGENŢĂ PENTRU COPII WECHSLER (WISC) PAG. 26
CURSUL 7. BATERIA DE EVALUARE KAUFMAN PENTRU COPII (K-ABC) PAG. 33
CURSUL 8. EVALUAREA DEZVOLTĂRII VIZUALE ŞI A COORDONĂRII VIZIO-MOTORII PAG. 38
CURSUL 9. TESTUL BENDER-SANTUCCI PAG. 42
CURSUL 10. TESTUL FROSTIG PAG. 46
CURSUL 11. DEZVOLTAREA MEMORIEI DECLARATIVE ŞI SARCINILE CE O EVIDENŢIAZĂ PAG. 49
CURSUL 12. PROBA REY-VERBAL PAG. 55
BIBLIOGRAFIE PAG. 60
ANEXĂ. CELE 52 DE ARII CEREBRALE PROPUSE DE K. BRODMANN PAG. 62

Extras din document

CURSUL 1

INTRODUCERE IN EVALUAREA PSIHOLOGICA

OBIECTIVE:

Scurta trecere in revista a istoriei testarii psihologice, o prezentare a tipurilor de teste, cele mai folosite in evaluarea potentialului intellectual, precum si o scurta prezentare a unei categorii aparte de probe – formative – cu rol atit de evaluare a potentialului de invatare, cit si de modificare a performantelor la probe, speculindu-se acest potential.

1.1. SCURT ISTORIC AL TESTARII PSIHOLOGICE

Se pare ca primele testari ale abilitatilor mentale au avut loc in anii 2200 I.C. cind chinezii le-au folosit pentru a selecta indivizi talentati ca servitori la curtea imparatului. Dar testarea abilitatilor nu a devenit subiect de studiu stiintific decit in secolul XIX, cind un savant englez – Sir Francisc Galton (1822-1911) a infiintat un laborator antropometric la Expozitia Internationala a Sanatatii de la Londra din 1884 (“antropometrie” inseamna masurarea omului). Mai mult de 9000 de vizitatori au platit pentru a le fi masurate diverse caracteristici, cum ar fi dimensiunile capului, forta musculara, acuitatea vizuala si viteza de reactie la sunete. Galton s-a inspirat din teoria evolutionista a varului sau, Charles Darwin. Conform acesteia, indivizii care sint cel mai bine adaptati din punct de vedere fizic la mediu sint mai favorizati a trai mai mult si a produce urmasi cu aceleasi caracteristici. Similar, Galton a facut asumptia ca oamenii cu abilitati fizice superioare, in special senzoriale si motorii, sint mai bine adaptati pentru supravietuire. El ii vedea ca fiind mai inteligenti decit cei cu abilitati medii sau inferioare.

Interesul lui Galton privind studierea diferentelor fizice s-a reflectat in interesul sau pentru tot felul de diferente dintre indivizi, incluzind frumusetea femeilor din diverse comunitati. Dupa parerea sa, cele mai frumoase ar fi cele din Anglia, rezultat interpretat de unii ca un exemplu clasic de subiectivism stiintific. Cercetarile sale vizind diferentele interindividuale au pus bazele psihologiei diferentiale, al carei obiect de studiu il reprezinta diferentele cognitive si comportamentale dintre indivizi. Metoda antropometrica a lui Galton a fost introdusa in SUA de James Cattell (1860-1944), care a administrat testele lui Galton – pe care le-a numit teste mentale – studentilor americani.

Dar, antropometria s-a dovedit a fi nepotrivita pentru masurarea inteligentei generale, deoarece multe masuratori antropometrice – cum ar fi forta musculara – nu au legatura cu inteligenta ca abilitate de a rationa. Mai recent insa, timpul de reactie si alte masuri ale vitezei proceselor psihice au fost luate in calcul ca procedee de masurare a inteligentei. Un studiu efectuat pe copii din scoala elementara a dovedit ca timpul de reactie este relationat cu rezultatele la teste de inteligenta. Inteligenta ridicata este asociata cu un timp de reactie mai rapid (Lynn si Wilson, 1990). O posibila explicatie este ca inteligenta depinde, cel putin partial, de viteza impulsurilor nervoase la nivelul neuronilor.

Primul test formal de inteligenta – Scala Binet-Simon – a apărut in 1905. El s-a datorat unei legi franceze din 1881 ce impunea ca toti copiii sa mearga la scoala, chiar daca nu toti ar putea face fata unei curricule standard. Dar invatatorii au observat ca multi copii nu se pot adapta adecvat in clase normale. In 1904, ministrul invatamintului a apelat la un psiholog – Alfred Binet (1857-1911) pentru a creea un test capabil a identifica copiii ce necesita clase speciale cu un ritm de predare mai lent. Binet a colaborat cu un psihiatru – Theodore Simon (1873-1961) in vederea realizarii acestui test. Ei au inceput prin a administra copiilor de toate virstele din scoala elementara mai multe intrebari legate de limbaj, rationament si aritmetica. Multi dintre itemi au fost elaborati de alti psihologi eminenti – precum Herman Ebbinghaus si Hugo Munsterberg. Binet si Simon au eliminat apoi intrebarile la care copiii de orice virsta raspundeau la fel. Au fost retinute intrebarile la care mai multi copii raspundeau la fel la aceeasi virsta, si acestea au devenit Scala Binet-Simon. Ea a fost revizuita in 1908 si 1911. Acest test a fost administrat copiilor ce urmau sa inceapa scoala. Fiecarui copil ii era asignata o virsta mentala bazata pe numarul de itemi pe care I-a rezolvat corect – cu cit acesta era mai mare cu atit si virsta mentala era mai mare. Un elev cu o virsta mentala situata semnificativ sub virsta sa cronologica era considerat un candidat la o clasa speciala. Binet a insistat ca testul sau este indicat a fi folosit doar in plasarea elevilor si el in nici un caz nu reflecta inteligenta innascuta a copilului, sau faptul ca nivelul de inteligenta nu ar putea fi imbunatatit prin educatie.

Scala Binet-Simon a fost tradusa in engleza si folosita in SUA de Henry Goddard intr-o scoala din New Jersey. O versiune revizuita a scalei, mai adecvata culturii americane, a fost publicata in 1916 de un psiholog de la Universitatea Stanford – Lewis Terman (1877-1956). Astfel, versiunea americana a devenit cunoscuta sub numele de Scala de Inteligenta Stanford-Binet care este folosit si astazi. In mod ironic, Scala Binet-Simon nu a fost cunoscuta si larg raspindita in Franta decit dupa ce Stanford-Binet a devenit populara in SUA. Terman a adaptat apoi scala pentru a fi aplicabila si la adulti. Testul a fost revizuit in 1937, 1960, 1972 si 1986.

In 1917, cu ocazia intrarii SUA in razboi, s-a pus problema examinarii a aproximativ un milion si jumatate de recruti, pentru a se evita inrolarea celor cu intelect subnormal. In acest scop, s-au elaborat teste colective, cunoscute sub denumirea de Army Alpha si Army Beta; cele din urma nefiind verbale erau aplicabile analfabetilor sau celor ce nu cunosteau limba engleza.

Aplicarea masurarii in sfera fenomenelor psihice s-a limitat citva timp la inteligenta, in scopul depistarii persoanelor cu intelect subnormal. Treptat, masurarea s-a extins si la alte aspecte si in alte sfere de activitate. Astfel, pentru realizarea orientarii si mai ales selectiei profesionale in anumite ramuri ale transportului si ale muncii industriale, s-au alcatuit numeroase teste individuale si colective, care sa puna in evidenta prezenta aptitudinilor necesare sau a trasaturilor psihice contraindicate. Complexitatea factorilor componenti ai personalitatii a constituit initial o piedica in calea explorarii ei prin metode standardizate. Practica psihiatrica a stimulat insa preocuparea pentru gasirea unor metode de stabilire a tabloului normal al personalitatii si al deviatiilor sale, in ultimele decenii numarul testelor de personalitate crescind deosebit de mult.

1.2. TIPURI DE TESTE

Asa cum am aratat anterior, dezvoltarea de teste de inteligenta pentru estimarea nivelului intelectual general al unui individ , a fost unul dintre primele scopuri ale testarii psihologice. De aceea, testul Binet-Simon, si chiar cercetarile lui Galton, Cattell si altii cu teste sensorimotorii, au fost orientate spre masurarea inteligentei generale. Datorita tot mai frecventei recunoasteri a limitelor testelor de inteligenta si a folosirii unor metode tot mai obiective de testare, asemenea “teste de inteligenta” sint descrise ca fiind teste de clasificare si evaluare generala. Acest tip de teste constituie unul dintre cele mai raspindite grupe de teste.

Fisiere in arhiva (1):

  • Elemente de Psihodiagnostic.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA CENTRUL DE FORMARE CONTINUĂ ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINTELE EDUCAŢIEI CATEDRA DE PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ