Extras din curs

La sfârsitul cursului veti putea:

- Sa explicati importanta suportului stiintific al psihodiagnosticului.

- Sa precizati factorii de relativizare ai rezultatelor psihodiagnozei.

- Sa enuntati conditiile optime ale examenului psihologic.

- Sa va atasati principiilor deontologice ale psihodiagnosticului

Intentia de a dedica un curs special de doua ore normelor stiintifice si deontologice ale psihodiagnozei are o multipla justificare. Prima o constituie starea precara în care se afla respectarea acestor principii în unele laboratoare si cabinete de psihologie din tara noastra si nu mai departe, în unele dintre cele de pe plan local. Lipsa unor reglementari oficiale si a unor organisme care sa sanctioneze respectarea acestor principii a generat în ultimii ani fenomene îngrijoratoare care tind sa discrediteze psihologia si profesia de psiholog.

Odata intrate în reteaua aplicativa a psihologiei noile promotii de absolventi ar putea confunda aceasta stare, pe care o dorim tranzitorie, cu o starea fireasca.

Ne simtim de aceea datori sa încercam a va semnala dv. studentilor în psihologie o serie de valori stiintifice si etice pe care psihologia româneasca le-a îmbratisat înca de la începuturile ei. Ele trebuie sa ne diriguiasca nu numai munca noastra profesionala, ci viata nostra în general, caci psihologia trebuie sa reprezinte pentru slujitorii ei un adevarat mod de viata.

a) Importanta suportului stiintific al psihodiagnosticului.

Informatiile cantitative sau calitative, obtinute cu diferite mijloace psihodiagnostice nu înseamna încheierea psihodiagnozei. Dimpotriva acestea trebuie interpretate, corelate. Pe baza desprinderii semnificatiilor generale ale faptelor brute, se tinde catre surprinderea dominantelor, a caramizilor personalitatii.

Tehnicile de psihodiagnoza provin din directii teoretice distincte, uneori divergente, ori refacerea pe cale logica a portretului psihologic al subiectului impune angajarea unor cunostinte teoretice profunde de psihologie generala, psihologie sociala, genetica, diferentiala, a personalitatii etc.

De acea metodele psihodiagnozei nu trebuie desprinse si nici utilizate în afara cadrului lor teoretic. Psihologul trebuie sa se fereasca de tentatia de a supralicita metoda în detrimentul realitatii psihice studiate.

Cele mai supuse instrumente de psihodiagnoza acestui proces de rupere de filonul principal al psihologiei teoretice au fost testele psihologice. Gradul lor înalt de standardizare, operativitatea în aplicare si în prelucrare au creat în deceniile trecute împresia falsa ca personalitatea ar reprezenta intersectia unor serii cantitative (Allport, 1990) si ca evaluarea acesteia, cel putin sub aspect aptitudinal, ar fi la îndemâna oricui. De aici abuzul de teste si revolta opinei publice din America fata de acestea, fapt care a culminat cu discutarea scandalului în senat si cu emiterea interdictiei folosirii lor în New-York-City. De aceea, analizând în sedinta APA din 1966 cauzele acestui eveniment neplacut, A. Anastasi lanseaza principiul neutilizarii instrumentelor psihologice de psihodiagnoza în afara teoriei lor subiacente.

Izolarea instrumentelor psihodiagnostice de teoria psihologica, poate duce la impostura si amatorism. Psihodiagnoza este valabila doar daca se desfasoara în contextul unor reguli proprii demersului stiintific.