Fundamentele Pedagogiei

DEZVOLTAREA ŞTIINŢELOR EDUCAŢIEI

Ştiinţă şi practică deopotrivă, pedagogia constituie astăzi unul dintre domeniile

spiritualitatii umane cu o mare influenta asupra vietii si activitatii marii majoritati

aindivizilor ce constituie societatea contemporana. Avand ca obiectiv de studiu educatia

– ca actiune social-umana specifica ce urmareste formarea personalitatii umane in

vederea integrarii sale active in viata sociala – pedagogia a aparut si a evoluat din

necesitatea orientarii si fundamentarii stiintifice a acestui proces.

Dată fiind complexitatea fenomenului educaţional, în studierea ştiinţifică a acestuia sa

manifestat aceeaşi tendinţă de multiplicare şi specializare pe care o întâlnim şi în cadrul

altor ştiinţe ale socio-umanului.

Ca atare, astăzi putem vorbi despre un adevărat sistem al ştiinţelor educaţiei

(pedagogice), ca sistem unitar de discipline teoretice şi practice orientate spre studierea

aprofundată a activităţii de formare şi dezvoltare a personalităţii umane sub toate aspectele şi

dimensiunile sale. Construcţia sistemului ştiinţelor educaţiei presupune o multitudine de

exigenţe de ordin structural şi logico-metodologic: scop, conţinut, structură, legăturile dintre

diferitele ştiinţe pedagogice, dintre acestea şi celelalte ştiinţe, unitatea, diversitatea,

integralitatea ştiinţelor pedagogice, precum şi criterii de clasificare, de ordonare sau

supraordonare etc. Dificultatea evidenţierii disciplinelor care fac parte integrantă din acest

sistem apare însă în momentul în care ne referim la ultimul aspect şi încercăm o clasificare a

lor.

S-au elaborat mai multe modele de clasificare şi pentru exemplificare apelăm la câteva

dintre acestea şi la criteriile care le-au stat la bază. Astfel, după Daniel Mara şi colab. (2005,

p. 13), criteriile de clasificare şi ramurile pedagogice derivate ar fi:

După domeniul fundamental de cercetare:

Pedagogia generală / Fundamentele pedagogiei;

Teoria şi metodologia instruirii / Didactica generală (în cadrul acesteia au apărut

metodicile diverselor discipline sau didacticile aplicate);

Teoria educaţiei;

Cercetarea pedagogică.

După domeniul de aplicaţie:

-Pedagogia specială (defectologia; pedagogia ocrotirii; pedagogia aptitudinilor

speciale);

3

-Pedagogia socială (pedagogia familiei; pedagogia muncii; pedagogia massmediei);

-Pedagogia artei etc.

După perioadele de vârstă în care se desfăşoară acţiunea educaţională:

-Pedagogia antepreşcolară;

-Pedagogia şcolară;

-Pedagogia adulţilor.

După domeniul interdisciplinarităţii:

-Pedagogia psihologică (psihologia educaţiei);

-Pedagogia sociologică (sociologia educaţiei);

-Pedagogia filosofică (filosofia educaţiei);

-Pedagogia axiologică;

-Pedagogia antropologică etc.

O clasificare interesantă şi, în acelaşi timp, deosebit de aprofundată şi argumentată a

ştiinţei educaţiei, o întâlnim la Elena Macavei (1997). Autoarea citată structurează sistemul

ştiinţelor educaţiei pe cinci domenii distincte, şi anume:

a) Domeniul teoretic fundamental, care include:

-Pedagogia generală – disciplină teoretică ce studiază problemele generale ale

educaţiei, esenţa şi legile ei, factorii formării şi dezvoltării personalităţii,

problemele generale ale procesului didactic, principiile, metodele şi

modalităţile de realizare a educaţiei, problemele conducerii (managementului)

activităţii instructiv-educative;

-Didactica – teorie a procesului de învăţământ care studiază esenţa şi

conţinutul procesului de învăţământ, principiile, metodele, formele de

organizare a procesului instructiv-educativ, organizarea şi conducerea

sistemului de învăţământ;

-Pedagogia comparată care studiază, în mod comparativ, diferite sisteme

educaţionale;

-Pedagogia prospectivă care studiază, în mod prospectiv, tendinţele de

organizare şi desfăşurare ale instruirii şi educaţiei pe termen mai scurt sau mai

lung.