Managementul Clasei

Investigaţiile realizate pe domeniul managementului clasei de elevi au început să atingă şi anumite subiecte considerate până în prezent elemente conexe procesului instructiv-educativ. Aceste probleme, dintre care le amintim pe cele ale structurii ergonomice (dispunerea mobilierului din clasă - vizibi¬litatea şi amenajarea sălii de clasă), nu pot fi considerate ca secundare sau lipsite de importanţă pentru succesul activităţii la catedră a cadrului didactic. Suporturile investigaţionale moderne aduc probe certe în favoarea acestor dimensiuni, considerându-le fundamentale în economia generală a procesului didactic, ca proces managerial. Analiza unor subiecte, cum ar fi cele anterior menţionate : dispunerea mobilierului din sala de clasă, vizibilitatea, în sensul poziţionării elevilor în bănci şi amenajarea sălii de clasă, au determinat reconsiderarea unor structuri dimensionale ale managementului clasei de elevi.

1.1.1. Dispunerea mobilierului în sala de clasă

Mobilierul şcolar reprezintă o parte importantă a bazei tehnico-materiale a învăţământului şi, potrivit specialiştilor în domeniu, este compus dintr-o serie de piese de mobilă folosite în mediul şcolar ca suporturi conexe, în scopul îndeplinirii unor obiective educaţionale. În compoziţia mobilierului şcolar intră atât piesele destinate locurilor de studiu şi de învăţare ale elevilor, cât şi piesele mobilierului personal rezervat cadrului didactic. Din punct de vedere ergonomie, mobilierul şcolar este realizat corespunzător caracteristi¬cilor psiho-somatice ale elevilor şi adecvat spaţiului de clasă, în timp ce, dintr-o perspectivă didactică, acesta trebuie instalat şi reglat după obiectivele instructiv-educative ale activităţii.

Mobilierul în sala de clasă datează încă din antichitate sub forma mesei simple, se păstrează în epoca medievală (în jurul şcolilor-catedrale) şi poate fi considerat în accepţiunea sa modernă odată cu sistemul monitorial al lui Bell şi Lancaster. În sistemul de învăţământ românesc, banca a fost introdusă în jurul anului 1830, în timp ce preocupările faţă de subiectul ergonomiei şcolare nu au încetat să fie exercitate cu adevărat interes. Teoreticieni ca D. Brandza au emis puncte de vedere constructive asupra variantelor moderne de mobilier şcolar.

Atributele moderne ale mobilierului sălii de clasă sunt, după Ullich (1995), simplitatea, funcţionalitatea, durabilitatea instrucţionalitatea şi modularitatea. Specialiştii în ergonomie şcoală sunt preocupaţi în momentul de faţă de realizarea unui mobilier al sălii de clasă după standardele anterioare, care poate să ofere elevului atât autonomia funcţională, cât şi posibilitatea de organizare a activităţii educaţionale pe grupuri de elevi. Un subiect preferenţial în momentul de faţă al preocupărilor privitoare la ergonomia spaţiului de învăţământ-clasă este cel al modularităţii mobilierului şcolar, astfel încât acesta să poată fi organizat şi reorganizat, compus şi descompus, în funcţie de sarcina didactică fundamentală şi de stilul educaţional al cadrului didactic.