Metode de Evaluare

Imagine preview
(8/10 din 6 voturi)

Acest curs prezinta Metode de Evaluare.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Profesor: Popescu Marian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Psihopedagogie

Extras din document

Metode de evaluare

Sub acest titlu se cuprind astazi:

(1) câteva metode de verificare a progresului la învatatura al elevilor, de altfel mentionate la începutul capitolului (verificarea orala curenta, verificarea scrisa curenta, verificarea scrisa periodica, prin teza, verificarea practica, fie curenta, fie periodica, verificarea cu caracter global, adica examenul – fie scris, fie oral, fie practic, fie toate acestea, verificarea la sfârsitul fiecarui capitol, verificarea prin teste, si

(2) metodele de apreciere (aprecierea verbala, fara atribuirea unei note, iar alaturi de ea, notarea).

Metode de verificare (masurare) care intereseaza în prim plan învatamântul preuniversitar.

1. Verificarea orala curenta, consta din dialogul dintre profesor si elev cu care debuteaza fiecare lectie mixta. Durata ei este de aproximativ o treime din lectie si poate sa cuprinda un numar variabil de elevi, între 3-4, la unele discipline si 6-8 sau mai multi la altele; acestea din urma sunt avantajate atât de natura lor,cât si de baza didactica de care dispun. Este cazul unor materii scolare ca matematica, fizica, chimia, al caror continut permite ca o parte însemnata a raspunsului elevului sa fie mai întâi schitat independent în scris, pe tabla. La rândul ei, existenta unui eventual cabinet de specialitate implica si dotarea lui cu mai multe table.

Motivatia utilizarii acestei metode consta din urmatoarele:

- se împleteste strâns cu predarea si învatarea, ceea ce îi confera mari resurse formative;

- permite o constatare amanuntita si nuantata a cunostintelor elevului, ceea ce constituie ca punct de plecare necesar pentru aprecierea cât mai aproape de valoarea reala a elevului;

- permite, de asemenea, constatarea în amanunt a erorilor elevului, de unde si posibilitatea de sprijinire concreta a lui sa se îndrepte;

- ea este si ocazie a unui exercitiu de exprimare a elevului, gratie corectarii imediate a fiecarui raspuns.

Cele doua functii ale evaluarii se afla în echilibru, în cadrul acestei metode. Ramâne sa retinem, însa, ca tendinta actuala este spre trecerea în prim plan a functiei orientativ-ameliorative (formative). Mai precis, functia de ierarhizare se considera oportuna numai dupa realizarea celei dintâi. Se are în vedere, de asemenea, faptul ca azi functiei de ierarhizare îi este rezervata prioritar o perioada speciala, la sfârsitul fiecarui semestru.

Mai este necesar de adaugat ca verificarea orala curenta trebuie sa se conformeze regulelor generale ale conversatiei didactice (vezi regulile întrebarii si raspunsului, în dreptul metodei conversatiei).

2.Verificarea scrisa curenta în forma traditionala a extemporalului, a fost si este complementul necesar al celei orale. Ea se concretizeaza în: fie un numar de întrebari precise, vizând continuturile prioritare din lectia de zi; fie o proba aplicativa , având acelasi punct de plecare; fie ambele aspecte, combinate în diverse formule. Extemporalul trebuie conceput pe o durata în principiu egala cu ascultarea curenta, reperul de dificultate fiind ritmul de lucru al unui elev de nivel mijlociu. Avantajele pe care le prezinta se rezuma astfel: asigura o “productivitate” mare în timp (aproximativ aceeasi durata necesara ascultarii a 3-4 pâna la 6-8 elevi, este verificata o clasa întreaga); mentine elevul în permanenta în stare de grija pentru învatarea ritmica (verificarea prin extemporal joaca rolul unui continuu memento!); uniformitatea cerintelor catre elev, pe care le implica, reprezinta un punct de plecare favorabil notarii cât mai echitabile; posibilitatea compararii prestatiei elevilor, în sprijinul aceleiasi notari precise si echitabile; posibilitatea de depistare a erorilor tipice comise de un numar apreciabil de elevi, cu rol de semnal pentru autoevaluarea si autocorectarea educatorului; ocazir continua de exersare a elevului în sensul dobândirii capacitatii de organizare independenta si exprimare “monologata” a propriului volul de informatie, respectând un ritm impus de examinator.

Si extemporalul se supune unor constrângeri didactice, cum ar fi: subiectele sa fie alese dupa criteriul reprezentativitatii si puterii discriminative; daca dorim sa fie o proba cu adevarat concludenta, sa-l elaboram si administram tinând seama de fiecare clasa concreta de elevi (temele de rezolvat se pot individualiza, în functie de nivelul elevilor din clasa); intervalul de timp între efectuare si apreciere (aducerea si prezentarea rezultatelor) sa fie pe cât posibil mai mic (ideal este ca prezentarea rezultatelor sa fie chiar în lectia imediat urmatoare, pentru ca elevul sa nu fi iesit din atmosfera lucrarii).

În ce priveste functiile evaluarii vizate de extemporal, putem face aceleasi consideratii ca si în cazul verificarii orale curente: se porneste de la reprezentarea lor echilibrata, dar se are în vedere satisfacerea mai întâi a functiei formative.

3. Verificarea periodica prin teza se organizeaza la o parte dintre materii, începând cu clasele gimnaziale. Periodicitatea ei este semestriala, iar ponderea, în ansamblul notelor, variabila: de la 50%, cât a reprezentat pâna acum, la 25% azi. Teza consta din unu sau mai multe subiecte (vezi si P.Popescu, 1978). Prin tratarea lor, elevul este pus în postura ca, pe lânga reproducerea informatiei, sa realizeze si o relativa sinteza pe întinderea întregului semestru. Motivarea, functiile, conditiile de îndeplinit din partea celui care organizeaza vor fi prezentate prin comparatie cu verificarea scrisa curenta. Cât priveste motivarea, teza îsi atribuie, mai întâi, justificarile extemporalului. În plus, trebuie sa mentionam doua: cea dintâi, care reiese din însasi natura probei, anume ca ea exerseaza elevul în vederea confruntarilor evaluative mai cuprinzatoare de mai târziu; cea de a doua, ca ea reprezinta o proba cu implicatii pe termen lung; sa consideram, de pilda, perspectiva actuala, ca admiterea în treptele si ciclurile urmatoare sa se faca pe baza rezultatelor din întreaga perioada anterioara: or, teza reprezinta cea mai cuprinzatoare proba de examinare, pentru toata perioada gimnaziala si cea liceala, de unde si caracterul concludent al ei pentru aprecierea generala a rezultatelor elevului.

Functiile evaluarii îsi schimba configuratia pe terenul tezei. Adica pe primul plan va fi functia de ierarhizare, cea formativa figurând doar în subsidiar.

Cât despre cerintele de ordin didactic, celor vizând extemporalul, li se adauga: teza sa fie precedata de recapitulare special axata pe continuturile vizate; sa fie realizat dezideratul sintezei sau cel putin al cuprinderii complete a materiei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Metode de Evaluare.doc

Alte informatii

Metode_de_evaluare