Problematica Sistemului Instituțional și a Procesului de Învățământ

1. Sistemul de învãþãmânt - concept, funcþii, structurã, tendinþe de evoluþie

Comentariu de bazã

Educaþia formalã ºi nonformalã este realizatã organizat, conform finalitãtilor sale, printr-un

ansamblu de institutii specializate, la nivel central sau al organizatiilor, comunitãtilor, cu structuri

la nivel de macrosistem sau microsistem.

Sistemul de învãtãmânt este componenta principalã a sistemului institutional al educatiei,

cuprinzând institutiile specifice, care realizeazã scopurile învãtãmântului (vezi Legea

învãtãmântului art. 3, 4), printr-un management axat pe coordonarea influentelor pedagogice

formale ºi nonformale.

În sens restrâns, sistemul de învãtãmânt cuprinde sistemul institutiilor ºcolare, pe care se

desfãºoarã specific procesul instructiv-educativ, cu prioritate între 3-18 ani, dar cu deschideri spre

educatia permanentã. În realizarea finalitãtilor sale, sistemul de învãtãmânt colaboreazã ºi cu alte

medii educationale: familia, organizatiile de copii ºi tineret, mass-media, biserica.

În orice societate, sistemul de învãtãmânt ca subsistem al sãu are ca functii:

- culturalã (formarea pentru asimilarea ºi dezvoltarea valorilor culturale);

- socialã (formarea pentru integrarea liberã în activitatea si viata socialã, pentru dezvoltarea

caracteristicilor societãtii contemporane);

- economicã (pregãtirea, formarea pentru integrare profesionalã creativã, pentru utilizarea

eficientã a resurselor implicate);

- umanã (formarea - dezvoltarea personalitãtii celui educat, instruit în mod echilibrat,

armonios, conform particularitãtilor individuale, la nivelul asteptãrilor proprii si sociale).

Structura sistemului de învãtãmânt românesc este reglementatã prin Legea

Învãtãmântului, nr. 84. 1995, 1999, dar recomandãm studiul ultimelor amendamente, hotãrâri ale

guvernului privind modernizãrile specifice (2003).

Tendintele sale de evolutie reflectã gradul în care el reflectã noile principii ale conceperii

educatiei, asteptãrile societãtii si ale indivizilor, dezvoltarea lumii contemporane, nivelul

cercetãrilor de stiintele implicate s.a.

- Sistemele de învãtãmânt înregistreazã urmãtoarele tendinte de evolutie:

- pregãtirea specialã a copiilor pentru ca „trecerea în învãtãmântul primar sã devinã

mai suplã";

- pregãtirea în conditii optime a „parcursului educativ" de la învãtãmântul primar la

cel secundar;

- prelungirea duratei învãtãmântului obligatoriu, pentru a asigura sanse egale tuturor

grupurilor sociale;

- multiplicarea si diversificarea învãtãmântului postobligatoriu;

- dezvoltarea învãtãmântului superior care sã echilibreze diversele specializãri;

- formarea tuturor cadrelor didactice la nivel universitar (3,4,5 ani);

Departamentul pentru Pregãtirea Personalului Didactic 2008

Modulul PSIHOPEDAGOGIC

PEDAGOGIE II

- asigurarea continuitãtii între formele de pregãtire profesionalã initialã si continuã.

(Ministerul Învãtãmântului, Învãtãmântul din alte tãri, 1990, Bucuresti, p. 7-21).

- Alte tendinte de evolutie a sistemelor moderne de învãtãmânt:

- cresterea rolului comunitãtilor locale si zonale în descentralizarea administrativã si

financiarã;

- formarea cadrelor didactice în functie de cerintele teritoriale de dezvoltare socioeconomicã;

- extinderea învãtãmântului prin colaborarea vârstei de scolarizare (5-6 ani) si

prelungirea vârstei obligatorii (16-18 ani);

- sporirea rolului evaluãrii formative, continue, fatã de evaluarea normativã,

standardizatã;

- dezvoltarea filierelor vocationale dupã absolvirea învãtãmântului general

obligatoriu;

- îmbunãtãtirea standardelor de calificare vocationalã prin învãtãmântul secundar

superior;

- proiectarea modularã a cursurilor în învãtãmântul liceal, profesional si superior;

- perfectionarea pregãtirii initiale si continue a cadrelor didactice.

- Articolul 15

1. Sistemul national de învãtãmânt este constitiut din ansamblul unitãtilor si

institutiilor de învãtãmânt de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a

activitãtii de instruire si educare.

2. Sistemul national de învãtãmânt cuprinde unitãti si institutii de învãtãmânt, de stat si

particulare.

3. învãtãmântul este organizat pe niveluri, asigurând coerenta si continuitatea instruirii

si educatiei, în concordantã cu particularitãtile de vârstã si individuale.

4. Sistemul national de învãtãmânt cuprinde:

a. învãtãmânt prescolar: grupa micã, mijlocie, mare, ca pregãtitoare pentru scoalã;

b. învãtãmânt primar: clasele I-1V;

c. învãtãmânt secundar:

I. învãtãmântul secundar inferior organizat în douã cicluri care se succed:

gimnaziu, clasele V-VIII si ciclul superior al liceului sau scoala de arte si

meserii, clasele IX-X:

II. învãtãmântul secundar superior: ciclul superior al liceului, clasele XIXII/

XII1;

d. învãtãmânt postliceal;

e. învãtãmânt superior: învãtãmânt universitar si învãtãmânt postuniversitar;

4.1 Sistemul national de învãtãmânt cuprinde si educatia permanentã.

5. Învãtãmântul prescolar, primar, secundar si postliceal formeazã învãtãmântul

preuniversitar. Ciclul inferior si ciclul superior al liceului formeazã învãtãmântul

liceal. ªcoala de arte si meserii si anul de completare formeazã învãtãmântul

profesional.

5.1 Învãtãmântul primar si secundar inferior formeazã învãtãmântul obligatoriu - (XXX,

legea învãtãmântului, nr. 84/1995, noua variantã privind modificarea acesteia -

aprilie 2003).