Psihanaliză

DELIMITARI CONCEPTUALE ÎN PSIHANALIZA

Psihanaliza are ca drept parinte pe Freud si este metoda ce vizeaza cunoasterea profunda a vietii sufletesti a omului atât în starea de normalitate psihica, cât si în starea de boala în scopul instituirii, în cel de-al doilea caz a masurilor terapeutice adecvate.

Lagache, referindu-se la continutul si obiectivele psihanalizei, considera ca:

- psihanaliza reprezinta o metoda de investigare a proceselor psihice;

- este o tehnica de tratament a tulburarilor nevrotice;

- este o doctrina de cunoastere psihologica, morala si culturala a omului si a societatii, ce vizeaza explicarea semnificatiilor acestui domeniu.

Ca metoda, psihanaliza consta în analiza discursului bolnavului, acesta trebuind

a fi cât mai liber posibil, neinfluentat si nedirijat de catre o alta persoana în scopul obtinerii unei expresii spontane a gândirii subiectului, reprezentând confidentele acestuia.

Astfel, ca metoda psihanaliza are urmatoarele obiective:

- subiectul sa ia cunostinta de originile reale ale suferintelor sale intime, sa le înteleaga pe masura ce le evoca, începând cu cele mai îndepartate evenimente ale copilariei sale pâna în prezent;

- sa le traiasca într-o situatie actuala concreta alaturi de analist, printr-un procedeu de transfer afectiv. Aceasta este în fapt tehnica liberei asociatii ce se completeaza cu analiza viselor pacientului.

Pe masura ce a evoluat, psihanaliza a determinat descoperirea unor aspecte

Importante:

- sexualitatea infantila;

- complexul Oedip si relatia sa cu comportamentul sexual al adultului;

- rolul fundamental al sexualitatii în geneza nevrozelor si a psihozelor.

Sprijinindu-se pe o serie de metode specifice, Freud a creat teoria psihanalizei,

ale carei elemente constitutive sunt urmatoarele:

- existenta unei instante a personalitatii denumite inconstient si care este

depozitara pulsiunilor sau a tendintelor instinctive primare. Aceste pulsiuni sunt dupa Freud, de doua feluri. Unele provin din instinctul de viata (Eros) a carui energie denumita libido reprezinta elanul sexual, iar celelalte provin din instinctul de moarte (Thanatos), care este orientat catre agresivitate si distrugere;

- existenta unei instante reprezentata de Eul constient si actual, în relatie

directa cu mediul familial (în perioada copilariei) si cu mediul social (în cursul vietii individului)

- prezenta între cele doua instante a unei zone intermediare, denumita

subconstient sau preconstient, cu rolul de cenzura, de reglare dinamica a procesului de exteriorizare a pulsiunilor inconstientului în sfera Eului constient.

Prin prisma investigatiilor facute în cadrul cazului Ana O., Freud ajunge la o serie de concluzii cu mare valoare atât medicala cât si psihoterapeutica si anume

- existenta unui psihism inconstient în interiorul caruia individul înmagazineaza propriile sale experiente;

- interventia acestei sfere, a inconstientului în viata constienta sub forma de conflicte, complexe, simptome clinice;

- interventiile inconstientului în sfera constienta se transforma în componente si actiuni, ce au la baza motivatiile fictive ale inconstientului sau pulsiunile acestuia. Freud stabileste, de asemenea, o schema generala de organizare a aparatului psihic, ce cuprinde trei instante:

1. Inconstientul, prima si cea mai veche instanta a personalitatii, este

depozitarul tuturor pulsiunilor noastre;

2. Eul constient, ce apare ca un învelis cortical sub influenta factorilor

educationali si a modelului familial, a mediului social ulterior, este instanta intermediara între realitatea lumii externe si realitatea psihica a persoanei.

Dupa Freud, Eul dispune de o serie de caracteristici:

-asigura identitatea si autoafirmarea persoanei;

-acumuleaza experientele externe si asigura acomodarea persoanei la acestea;