Psihologia Educației

PSIHOLOGIA EDUCATIEI

Titular disciplina: Prof.univ.dr. Nicolae RADU

SINTEZA CURSULUI

Autori: Nicolae Radu, Laura Goran, Angela Ionecu, Diana Vasile

A întelege astazi psihologia educatiei înseamna a parcurge istoria ei (de la pedagogia

pedagogica, la didactica intelectului), asa cum apare ea mai ales din persepctiva aplicatiilor ei

practice. Este un drum lung, care nu poate fi scurtat rezonabil decât prin analiza primelor sI

ultimelor verigi ale lantului si prin rezumarea drumului parcurs. Vom începe cu prima veriga:

pedagogia psihologica, vom continua cu enuntarea momentelor parcurse, pentru a încheia cu

punctul final la care s-a ajuns.

În trecut, adica pâna în Decembrie 1989, asa cum pedagogia era formata din doua parti

principale: Didactica (care se ocupa cu problemele instruirii din perspectiva pedagogica) si

Teoria Educatiei (care se ocupa cu problemele educatiei din aceeasi perspectiva), exista si o

psihologie pedagogica, formata tot din doua parti: Psihologia Instructiei si Psihologia

Educatiei. Ea studia acelasi domeniu ca si pedagogia, dar din perspectiva psihologica.

Din motivele de mai sus o psihologie a educatiei, independenta de psihologia

pedagogica (deci nu ca parte a ei), nu avea nici un rost si ea nici nu a fost elaborata. Se preda

psihologia pedagogica cu ambele componente: instructie si educatie, în calitate de capitole

mari sau parti esentiale ale ei.

Situatia s-a schimbat brusc, odata cu ordinul Ministerului Educatiei Nationale

Nr.3345/25.02.1999, cu privire la pregatirea initiala psihopedagogica a viitorilor profesori si

institutori. Ordinul a luat prin surprindere “frontul” pedagogic si psihologic, deoarece

Psihologia Educatiei aparea ca un obiect de învatamânt distinct, astfel:

Psihologia Educatiei: an I, semestrul II; doua ore curs; o ora seminar. Examen pe semestrul II.

În acest caz Psihologia Educatiei nu mai era înteleasa ca “parte” a Psihologiei Pedagogice,

ci pur si simplu ca denumire a psihologiei pedagogice în limba engleza. Era vorba de

traducerea exacta în limba româna a stiintei denumita în engleza “Educational Psychology”

(Psihologia Educatiei). În adevar, în Occident (în SUA în primul rând) se preda un obiect de

învatamânt denumit “Psihologia educatiei”, iar în Orient (în tarile comuniste) se preda

2

psihologie pedagogica, domeniul de preocupari ramânând acelasi: copilul în context scolar,

instruirea si formarea lui.

Dar, Ordinul MEN nr. 3345 nu schimba pur si simplu denumirea unui obiect de

învatamânt, occidentalizând-o (facea si asa ceva), ci propunea o altfel de psihologie

pedagogica, una care sa se ocupe de problemele scolii, sub denumirea de psihologie a

educatiei si care evoluase “rupt” de psihologia pedagogica existenta la noi si care acumulase

multe informatii diferite si deosebit de valoroase. Încurcatura produsa nu venea, deci, de la

domeniul studiat, el ramânea acelasi, ci de la faptul ca Psihologia Pedagogica si Psihologia

Educatiei (în întelesul ei occidental) acumulasera nu numai informatii comune, ci si unele

foarte diferite. De unde nevoia de a le trata în paralel si de a încerca sinteza lor.