Extras din curs
PSIHOLOGIA EDUCATIEI
Titular disciplina: Prof.univ.dr. Nicolae RADU
SINTEZA CURSULUI
Autori: Nicolae Radu, Laura Goran, Angela Ionecu, Diana Vasile
A întelege astazi psihologia educatiei înseamna a parcurge istoria ei (de la pedagogia
pedagogica, la didactica intelectului), asa cum apare ea mai ales din persepctiva aplicatiilor ei
practice. Este un drum lung, care nu poate fi scurtat rezonabil decât prin analiza primelor sI
ultimelor verigi ale lantului si prin rezumarea drumului parcurs. Vom începe cu prima veriga:
pedagogia psihologica, vom continua cu enuntarea momentelor parcurse, pentru a încheia cu
punctul final la care s-a ajuns.
În trecut, adica pâna în Decembrie 1989, asa cum pedagogia era formata din doua parti
principale: Didactica (care se ocupa cu problemele instruirii din perspectiva pedagogica) si
Teoria Educatiei (care se ocupa cu problemele educatiei din aceeasi perspectiva), exista si o
psihologie pedagogica, formata tot din doua parti: Psihologia Instructiei si Psihologia
Educatiei. Ea studia acelasi domeniu ca si pedagogia, dar din perspectiva psihologica.
Din motivele de mai sus o psihologie a educatiei, independenta de psihologia
pedagogica (deci nu ca parte a ei), nu avea nici un rost si ea nici nu a fost elaborata. Se preda
psihologia pedagogica cu ambele componente: instructie si educatie, în calitate de capitole
mari sau parti esentiale ale ei.
Situatia s-a schimbat brusc, odata cu ordinul Ministerului Educatiei Nationale
Nr.3345/25.02.1999, cu privire la pregatirea initiala psihopedagogica a viitorilor profesori si
institutori. Ordinul a luat prin surprindere “frontul” pedagogic si psihologic, deoarece
Psihologia Educatiei aparea ca un obiect de învatamânt distinct, astfel:
Psihologia Educatiei: an I, semestrul II; doua ore curs; o ora seminar. Examen pe semestrul II.
În acest caz Psihologia Educatiei nu mai era înteleasa ca “parte” a Psihologiei Pedagogice,
ci pur si simplu ca denumire a psihologiei pedagogice în limba engleza. Era vorba de
traducerea exacta în limba româna a stiintei denumita în engleza “Educational Psychology”
(Psihologia Educatiei). În adevar, în Occident (în SUA în primul rând) se preda un obiect de
învatamânt denumit “Psihologia educatiei”, iar în Orient (în tarile comuniste) se preda
2
psihologie pedagogica, domeniul de preocupari ramânând acelasi: copilul în context scolar,
instruirea si formarea lui.
Dar, Ordinul MEN nr. 3345 nu schimba pur si simplu denumirea unui obiect de
învatamânt, occidentalizând-o (facea si asa ceva), ci propunea o altfel de psihologie
pedagogica, una care sa se ocupe de problemele scolii, sub denumirea de psihologie a
educatiei si care evoluase “rupt” de psihologia pedagogica existenta la noi si care acumulase
multe informatii diferite si deosebit de valoroase. Încurcatura produsa nu venea, deci, de la
domeniul studiat, el ramânea acelasi, ci de la faptul ca Psihologia Pedagogica si Psihologia
Educatiei (în întelesul ei occidental) acumulasera nu numai informatii comune, ci si unele
foarte diferite. De unde nevoia de a le trata în paralel si de a încerca sinteza lor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Psihologia Educatiei.pdf