Psihologia educației note de curs 2019

DETERMINANȚI AI DEZVOLTĂRII PSIHICE

În contextul facilitării cunoașterii caracteristicilor psihologice ale omului, pentru a putea realiza

o intervenție psiho-modelatoare eficientă asupra personalității acestuia, se impune cunoașterea

determinanților acestor caracteristici, a factorilor ce generează dezvoltarea precum și a

particularităților cu care aceasta se manifestă pe parcursul vieții.

2.1. DEFINIȚIA DEZVOLTĂRII

Dezvoltarea este un proces complex care cuprinde transformări ireversibile petrecute în natură

și în societate care duc la o schimbare calitativă și cantitativă în sens ascendent chiar dacă mai

există faze de regres pe parcursul acestui continuum.

La om, dezvoltarea este un proces prin care se realizează noi structuri funcționale care

diferențiază comportamentul conducând la o mai bună adaptare la mediu. Dezvoltarea umană

este un proces permanent, specific întregii vieți, de aceea J.P. Tanner o numește dezvoltare

seculară.

Aceste schimbări care se produc pe parcursul ontogenezei au loc în trei planuri:

- în plan biologic, dezvoltarea desemnând modificările fizice morfologice și biochimce

ale organismului;

- în plan psihic, referindu-se la apariția, instalarea și transformarea proceselor, funcțiilor

și însușirilor psihice;

- în plan social, materializată în adaptarea conduitei persoanei la normele și cerințele

majoritar acceptate și impuse de comunitatea din cadrul căreia face parte persoana.

Pe parcursul dezvoltării ființei umane, cele trei planuri interferează stabilindu-se între ele

interacțiuni și interdependențe:

- elementele ce țin de dezvoltarea în cele trei planuri se realizează corelat unele cu altele ,

dar nu simultan;

- există pusee de dezvoltare atât în plan fizic cât și în plan psihic cât și încetiniri ale

ritmului de dezvoltare;

- după o anumită vârstă biologică se poate constata în acest plan o involuție, care nu se

regăsește în mod obligatoriu în plan psihic. (Ilica, Herlo, 2005, pp.45-46)

Caracteristici ale dezvoltării umane: (Golu, Golu, 2003, p.202)

- dezvoltarea se conformează principiului dialectic al trecerii determinărilor în

autodeterminare;

- dezvoltarea nu poate fi concepută în afara unuia dintre planurile enunțate mai sus,

sistemul hipercomplex pe care - l reprezintă omul neputând fi redus la doar una din

dimensiunile sale;

- prin dezvoltare se face trecerea de la inferior la superior, de la simplu la complex,

parcurgând o serie de stadii de dezvoltare într-un proces ce are un caracter continuu;

aceste stadii au caracterisitici specifice, dar în același timp au legături de determinare cu

celelalte stadii ele fiind emergente unele din altele în sens ascendent;

- dezvoltarea umană are un caracter individual, unic, imprimat de trăsăturile individuale

pe care le posedă fiecare persoană care conduc la un ritm propriu de dezvoltare precum

și la o direcție specifică, unică, proprie;

- dezvoltarea umană este rezultanta intersecției liniilor de forță ale dezvoltării naturii,

științei, culturii,; omul este o sinteză biopsihosocioculturală, ontogeneza sa

reprezentând de fapt articularea condițiilor sociale ale devenirii sale, externe cu

condițiile sale interne de factură biologică și psihică.

2.2. DEZVOLTAREA PSIHICĂ

În mod particular dezvoltarea psihică reprezintă:

- continua devenire a vieții psihice, continua transformare, de la o etapă la alta perosana

fiind mereu diferită dar în același timp coerentă, relaitv constantă din punct de vedere

psihic;

- un proces continuu de transfer cantitativ și calitativ în sens ascendent de la nivele

primare, slab diferențiate, la nivele superioare, bine diferențiate și specializate;

- un proces de conturare și accentuare a unor funcții superioare care dierențiază

comportamentul și conduc în același timp la o mai bună adaptare la mediul fizic și

social.

Caracteristici ale dezvoltării psihice:

- dezvoltarea psihică are la bază încorporări și constituiri de conduite și atitudini noi ca

formare de instrumente progresiv devenite mai complexe și ca formare de modalități de

satisfacere a unor trebuințe și formare de noi trebuințe și modalități de satisfacere a

acestora.

- Dezvoltarea psihică implică modificarea echilibrului între asimilarea realității din zone

din ce în ce mai îndepărtate de acțiune și o acomodare a acestora la condițiile subiective

și circumstanțele existențiale proprii. (Șchiopu, 1997, p.229)

- Dezvoltarea psihică se produce stadial, pe parcursul ontogenezei persoana parcurgând o

serie de etape care au caracteristic un anumit tip de activitate dominantă (adaptativă și

formativă) precum și un anumit tip de relații specifice, trecerea de la un stadiu la altul

fiind marcată de manifestări acute, de crize care sunt urmate de perioade de evoluție

liniștită.

- Dezvoltarea psihică are un caracter sistemic, funcțiile și procesele psihice

nedezvoltându-se separat una de cealaltă ci interdependent, prin interacțiuni

intraspecifice ce mijlocesc interacțiunile cu mediul social.

- Dezvoltarea psihică este supusă unei serii de legități cum ar fi: trecerea de la cantitate la

calitate, apariția și depășirea contradicțiilor, negarea negației. Dezvoltarea psihologică

presupune confruntarea dintre impulsurile subiective și exigențele ambientale, dintre

aspirații și posibilități, dintre constrîngeri și inițiative, dintre imaginea de sine și

percepția celorlalți asupra sa. (Popescu-Neveanu,P., 1978, p.197)

- Dezvoltarea psihică este un proces multidimensional și multifactorial, ea fiind triplu

determinată: omul se naște cu un anumit potențial care devine manifest doar în

condițiile în care mediul și educația acționează stimulativ și constructiv asupra acestor

trăsături latente ale persoanei.

- Se face trecerea de la genotip ca ansambu de caracteristici ereditare transmise prin

intermediul celulelor geminale - cadrul genetic - fără nici o influență peristaltică - de

mediu, la fenotip înțeles ca totalitate a însușirilor, caracteristicilor și trăsăturilor, a

structurilor funcționale dobândite ca urmare a acțiunii factorilor de mediu și educativi.