Psihopedagogia Deficienților Auditivi

Curs
9/10 (2 voturi)
Domeniu: Psihopedagogie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 60 în total
Cuvinte : 21069
Mărime: 92.28KB (arhivat)
Cost: Gratis
Universitatea “Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei Catedra de Psihopedagogie Specială

Extras din document

Cursul 1

Cercetări şi perspective în domeniul psihopedagogiei

deficienţelor de auz

Obiective:

-Schiţarea principalelor trasee ştiinţifico-metodologice ale domeniului psihopedagogiei deficienţilor de auz;

-Prezentarea tendinţelor actuale în domeniul recuperării persoanelor cu deficienţe de auz;

-Cunoaşterea istoricului învăţământului românesc pentru deficienţi de auz.

Cuvinte cheie: preceptorat, alfabet dactil, limbaj gestual, oralism.

Scurt istoric

Despre persoanele surde se vorbeşte în Evanghelie, unde este surprins stigmatul social: “I s-a prezentat un posedat, mut. Demonul a fost expulzat şi mutul a vorbit”. (Evanghelia după Matei, cap. 9). În China copiii surzi erau rejectaţi de către mamele lor; în Galia erau sacrificaţi zeului; în Sparta erau aruncaţi de pe un munte; la Roma erau abandonaţi. Plinius afirma că orice surd din naştere era în acelaşi timp şi idiot. Dreptul roman excludea surzii de la drepturile cetăţeneşti, de abia sub domnia împăratului Iustinian s-a revenit asupra condiţiei celor deveniţi surzi.

Limbajul vorbit, acest mod misterios şi exclusiv de exprimare a gândirii, a suscitat şi suscită numeroase reflecţii filosofice. Referitor la filosofia limbajului în antichitate Aristotel spunea: “Sunetele emise prin voce sunt simbolurile stărilor sufletului şi cuvintele scrise sunt simbolurile cuvintelor emise prin voce”, aceasta pentru că limba fonică apare ca “prima convenţie, cea care se raportează imediat la ordinea semnificaţiilor naturale şi universale…”. Deci, vorbirea sau sunetele emise prin intermediul vocii ar avea o relaţie intrinsecă cu conţinuturile mintale sau cu stările sufletului. Toate celelalte moduri de expresie (gesturi, scriere) sunt considerate ca fiind tributare acestei vorbiri.

Avantajul “natural” al vorbirii faţă de orice alt mijloc de expresie antrenează filosofia limbajului pe calea logocentrică sau fonocentrică: care subliniază legătura absolută şi necesară dintre voce (logos) şi sens (Derrida, 1974).

Vorbirea creează gândirea abstractă şi raţionamentul. Pentru Aristotel, surzii -care au voce dar care nu este articulată- sunt incapabili să vorbească deci incapabili să acceadă la “noţiunile abstracte şi morale” (Mottier, 1978). Pe de altă parte, cazurile persoanelor surde izolate, private de educaţie şi retardate intelectual, întăresc această ideee. Aceste două fapte adesea concomitente, absenţa vorbirii şi absenţa gândirii abstracte, au condus la deducerea unui raport cauză-efect: absenţa vorbirii implică absenţa gândirii abstracte. Această idee a condus la dorinţa de a-i învăţa pe surzi să vorbească. În timpul împăratului Augustus, Celse, medic latin, susţinea că nu există surditate absolută şi că surzii pot fi antrenaţi să vorbească.

În Evul Mediu se modifică atitudinea faţă de surzi. Biserica devine protectoarea copiilor handicapaţi, prin conciliile de la Vaison (442) şi de la Arles (452). S-a ajuns la formarea unor comunităţi de surzi unde s-a dezvoltat un limbaj gestual care să le permită să comunice între ei. Istoria surdităţii până în sec. XII este o istorie fragmentară, anecdotică, care se referă la câţiva surzi care s-au distins printre cetăţenii timpului lor prin gradul deosebit de evoluţie culturală şi intelectuală pe care l-au atins, dar fără să existe precizări referitoare la surditatea lor. R. Agricola (1443-1485) afirma “am văzut un surd care era şi mut , care înţelegea tot ce scriau alte persoane şi care exprima el însuşi în scris tot ceea ce gândea, ca şi cum s-ar fi folosit de vorbire”.

În sec. XVI descoperim un nou traseu al discursului filosofic referitor la surditate, în opera unui scriitor eclectic, Jean Cardin (1501-1576) care se referă la posibilităţile surzilor de a-şi însuşi alte limbi decât limba fonetică.

Descartes în “Discurs asupra metodei” recurge la exemplificarea unor cazuri de surzi pentru a-şi fundamenta teza despre “existenţa unei facultăţi specific umane de a forma noi enunţuri care exprimă gânduri noi, adaptate unor situaţii noi”. Această facultate, de a produce o limbă, nu trebuie atribuită organelor periferice “deşi papagalii pot să emită cuvinte, totuşi ei nu vorbesc asemeni nouă, pentru că ei nu gândesc ceea ce ei spun; în schimb, oamenii care s-au născut surzi şi muţi, sunt lipsiţi de organele care servesc altora pentru a vorbi,… caută să inventeze ei înşişi câteva semne prin care să se facă înţeleşi…”.

În aceeaşi epocă apar primele lucrări metodice privind educarea surzilor. Ia naştere o nouă pedagogie: preceptoratul specializat, unul dintre reprezentanţii de seamă fiind Pedro Ponce de Leon, benedictin din Valencia.

Pablo Bonet care se baza pe metoda lui Ponce Leon publica în 1960 “Arta de a învăţa vorbirea pe muţi” şi “Alfabetul manual”.

John Wallis (1616-1703), în Anglia, expune primele noţiuni de pedagogie tactilă (manuală) bazată pe palparea laringelui în timpul pronunţiei. El a creat un alfabet care consta în trasarea literelor pe mână sau pe figură pentru a se realiza exersarea sistematică a oralismului. În 1653 publică o gramatică engleză unde descrie metoda formării sunetelor “metodă utilă pentru străini şi surzi”.

Preview document

Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 1
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 2
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 3
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 4
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 5
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 6
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 7
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 8
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 9
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 10
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 11
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 12
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 13
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 14
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 15
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 16
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 17
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 18
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 19
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 20
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 21
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 22
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 23
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 24
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 25
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 26
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 27
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 28
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 29
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 30
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 31
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 32
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 33
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 34
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 35
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 36
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 37
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 38
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 39
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 40
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 41
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 42
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 43
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 44
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 45
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 46
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 47
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 48
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 49
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 50
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 51
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 52
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 53
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 54
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 55
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 56
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 57
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 58
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 59
Psihopedagogia Deficienților Auditivi - Pagina 60

Conținut arhivă zip

  • Psihopedagogia Deficientilor Auditivi.DOC

Alții au mai descărcat și

Psihopedagogia Deficienților Vizuali

1. Ramurile psihopedagogiei deficientelor de vedere. Tiflopsihologia este o ramura a psihopedagogiei speciale sau a defectologiei, având ca obiect...

Deficiențele de auz

Oamenii au cinci simturi cu ajutorul carora experimenteaza lumea din jurul lor, simturile fiind instrumentele cu care oamenii invata si comunica....

Elemente de Psihodiagnostic

CURSUL 1 INTRODUCERE IN EVALUAREA PSIHOLOGICA OBIECTIVE: Scurta trecere in revista a istoriei testarii psihologice, o prezentare a tipurilor de...

Caracteristicile Cognitive ale Copiilor cu CES

Copiii cu Sindrom Down prezinta: · relativ slabă memorie auditivă; · ei sunt mai favorizaţi în procesarea vizuală putând copia sau desena forme...

Psihopedagogia Inadaptarii

I.Devianţă, delincvenţă – definiţii şi clarificări conceptuale Termenul de devianţă a fost utilizat pentru prima dată în anul 1938 de către...

Fundamentele Psihopedagogiei Speciale

TEMA 1 Psihopedagogia speciala: scurt istoric si evolutii recente Structura Psihopedagogia speciala – domeniu de cunoastere si actiune Educaţia...

Psihopedagogie Specială

Cursul nr. 1 OBIECTUL DE STUDIU ŞI DOMENIUL PSIHOPEDAGOGIEI SPECIALE Psihopedagogia specială este ştiinţa care se ocupă de persoanele...

Defectologie

Ce este defectologia? Defectologia este o disciplina teoretica si practica prin care se studiaza trasaturile psihofizice ale persoanelor...

Te-ar putea interesa și

Evaluare și Orientare Școlară la Persoanele cu Deficiențe de Auz

Argument Politica şi practica educaţională din numeroase tări ale lumii este orientată în direcţia integrării copiilor cu cerinţe educative...

Elemente de Psihologia Persoanelor cu Deficienta de Auz

CAPITOUL I INTELIGIBILITATEA VORBIRII LA PERSOANELE CU DEFICIENŢE DE AUZ 1. Modalităţi de investigare a inteligibilităţii vorbirii Însuşirea şi...

Psihologia Copilului

I INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI COPILULUI 1. ABORDAREA SISTEMICĂ A PSIHICULUI Trecerea de la abordarea plană, orizontală a psihicului...

Functiile Psihologice ale Familiei

1. FUNCŢIILE FAMILIEI ,,Familia reprezintă grupul social ai cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune, care...

Psihopedagogie Specială

Definirea psihopedagogiei speciale: (defectologia) a aparut din necesitatea solutionarii problemelor pe care le pun copiii cu diferite handicapuri,...

Schimbarea Atitudinii Grupului Școlar Față de Elevii Izolați Social

INTRODUCERE Actualitatea problemei supuse investigaţiei în cercetarea de faţă este determinată nu numai de schimbările de ordin politic, social şi...

Comunicarea la Persoanele cu Deficiente Auditive

INTRODUCERE Deficienta de auz este catalogata ca o problema extrem de complexa atat sub raport medical, psihologic, pedagogic cat si social....

Nivelul Dezvoltarii Comunicarii la Copiii cu Abatere in Dezvoltarea Psihica

Introducere Comunicarea este esenţa vieţii, este ceea ce avem toţi în comun. Limbajul ne permite să ne exprimăm gândurile, să ne dezvoltăm ideile...

Ai nevoie de altceva?