Psihoterapie

Acest gen de psihoterapie reprezintă o contribuţie a unor tehnici de psihoterapie comportamentală cu elemente de abordare terapeutic- filosofică. Elis considera că este o metodă de psihoterapie directivă de scurtă durată, de 5-15 şedinţe.

RET presupune utilizarea unor reguli:

1. învăţarea rapidă a metodei. De la prima şedinţă se explică pacientului că un eveniment nefericit activator contribuie, dar nu perturbă psihic, respectiv comportamentul de eşec ce se manifestă la nivelul conştiinţei , produce consecinţe emoţionale şi comportamentale. Esenţa metodei postulează că persoanele se perturbă pe ele însele datorită credinţelor şi opiniilor iraţionale cu privire la evenimentul activator.

Terapeutul arată pacientului diferenţa între credinţele raţionale prin intermediul cărora îşi exprimă dorinţa ca eveniment activator şi dorind să se amelioreze credinţele iraţionale ce reprezintă cerinţele absolutiste şi absurde conform cărora anumite evenimente trebuie să fie ameliorate. Chiar din primele şedinţe i se arată pacientului cum să lupte prin contragere împotriva convingerilor iraţionale, astfel încât să se ajungă la o nouă filozofie eficientă ce va genera sentimente eficiente de autoreglare şi comportamente sănătoase.

2. cu cât terapeutul e mai activ şi mai directiv atunci cânt explica pacientului A, B,C-ul metodei, cu atât mai repede învaţă pacientul să se autoajute.

3. manifestarea încrederii în eficienţa metodei. Terapeutul trebuie să manifeste în prezenţa pacientului încredere în faptul că RET dă rezultate rapide şi eficiente. Nu trebuie exagerat succesul terapiei, terapeutul trebuind să afirme că metoda dă rezultate adesea, dar nu mereu. Pacientul îşi poate pune problema dacă ceva e în neregulă cu ei, dacă nu obţin rezultate rapide.

4. prescrierea temelor pentru acasă. Terapeutul trasează sarcini pentru acasă ce vizează capacităţile cognitive şi comportamentale- alcătuirea unei liste cu gânduri.

5. sarcini cu caracter imploziv. Mulţi terapeuţi cu specializare în terapiile cognitiv – comportamentale prescriu sarcini graduale, solicită pacienţii să efectuează exerciţii de desensibilizare de mai multe ori pe săptămână. Elis sugerează ca exerciţiile să se realizeze în mod imploziv de mai multe ori.

S-a constatat că atunci când sarcinile sunt realizate imploziv, durata psihoterapiei se scurtează şi creşte eficienţa.

6. acţiuni ferene şi puternice împotriva gândurilor negative. Terapeutul trebuie să-l înveţe pe pacient cum să lupte cu tărie şi eficienţă împotriva convingerilor iraţionale demonstrându-i că o argumentare slabă va duce doar la un insight de natură intelectuală şi nu emoţională şi că va avea o eficienţă redusă, schimbările pe care le produce având durată limitată.

7. discriminarea între stările afective negative, adecvate, care se produc atunci când are loc un eveniment psihotraumatizant- tristeţe, regret, frustrare- şi stările afective neadecvate- panică, depresie, ură faţă de sine. I se demonstrează pacientului că, gândurile iraţionale sunt cele inadecvate; i se explică faptul că uneori e indicat ca omul să trăiască emoţii puternice, nefiind necesar ca aceste emoţii să fie etalate în faţa altor persoane cu autoritate ce l-ar putea intimida pentru că manifestă astfel de reacţii emoţionale.

8. pacientul e ajutat să devină mai realist şi să nu mai realizeze aşa zisa masturbare intelectuală. Elis consideră că toţi pacienţii au credinţe de tip nerealist: ”pentru că eu mă port frumos cu tine, tu trebuie să te porţi la fel; eu trebuie să obţin în orice condiţii aprobarea ta”.

9.. RET de grup . Singur sau combinat cu forma individuală, îi ajută pe pacienţi să obţină ameliorări mai rapide; pentru că participă la grup subiecţii realizează faptul că şi alţii au probleme emoţionale, dar realizează şi cum să lupte ca să le rezolve. În grup, obţine sprijin, încurajări pentru pregătirea temei pentru acasă. În grup se realizează jocuri ce au ca obiect lupta cu convingerile negative, dar şi jocuri de antrenare a unor abilităţi sociale.