Reforma curriculară

Am ales această temă deoarece consider că este necesar ca noi, în calitate de viitoare cadre didactice să știm ce reprezintă reforma curriculară, care sunt avantajele și dezavantajele modificării acesteia pentru elevi.

Literatura de specialitate oferă numeroase definiții conceptului de reforma a

curriculumului. Reținem cateva definiții:

a) „o schimbare fundamentala proiectata si realizata la nivelul sistemului de educatie/invatamant; in orientarea acestuia (schimbarea finalitatilor), in structura acestuia (de baza, materiala, de relație, de conducere) si in continutul procesului de instruire (schimbarea planului de invatamant, a programelor si a manualelor/cursurilor scolar/universitare, a altor materiale destinate invatarii)".

b) „o schimbare globala a sistemului de educație, realizata la nivel de finalitati (ideal, scopuri strategice, obiective generale și specifice), de structura (de organizare, de conducere, de relație cu societatea, de valorificare a resurselor pedagogice / informaționale, umane, didactico-materiale, financiare), de continut (un nou plan de invatamant, noi programe și manuale școlare / universitare)".

c) „o organizare noua, bazata pe structuri noi, programe noi, metode noi"

d) „o modificare ampla a sistemului in orientare, structura si continut"

e) „O reproiectare a educației „care se refera la inovațiile structurale ale sistemului", produse la nivelul relațiilor ierarhice dintre treptele de invatamant, in contextul deschiderii scolii fata de societate

f) o restructurare care are ca "punct de plecare reconsiderarea substanțiala a finalitatilor proprii invatamantului si educației"

Reforma curriculară este în mod implicit și o reformă a sistemului de învățământ. Reforma nu trebuie confundată cu schimbarea pedagogică (realizabilă, în mod curent, în cadrul procesului de învățământ, metodele de instruire, construcțiile școlare, perfecționarea cadrelor didactice). Reforma învăță mântului constituie o inovație structurală și sistemică realizată în cadrul sistemului de învățământ.

Analiza conceptului de reformă, având implicații în domeniul curricu-lumului, are nevoie de trasarea anumitor coordonate metodologice, istorice și comparate. Reforma curriculară trebuie apreciată din punctul de vedere al cauzelor sale profunde.

Cauzele care impun, la anumite intervale de timp, proiectarea unor reforme curriculare reflectă factori care mar chează evoluția istorică a societății și a școlii;

Reformele întreprinse în prima jumătate a secolului XX, denumite adesea „reforme naționale", sunt caracterizate prin următoarele tendințe: adaptarea, uneori întârziată, la transformările ample, declanșate la nivel social; desfășurarea spontană, fără o planificare metodică a schimbărilor pedagogice dorite sau necesare; modificarea parțială a structurii sistemului, acționând, „pe rând, la nivelul învățământului primar, secundar, profesional etc.", cu reluarea ciclului după 1-2 generații; orientarea prioritară spre „prelungirea învățământului elementar cu 1 - 2 ani". Reformele realizate în a doua jumătate a secolului XX, apreciate adesea ca „reforme globale", sunt caracterizate prir, următoarele mutații esențiale: orientarea spre transformări globale, care au în vedere toate nivelurile sistemului de învățământ, toți elevii, indiferent de statutul lor social sau pedagogic; dobândirea unui caracter universal,