Sistemul de servicii sociale și securitate socială în România

Asistenta sociala ("Social Work'') desemneaza un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care datorita unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace proprii un mod normal, decent de viata.

Securitatea sociala este un sistem care are in vedere protejarea atit a persoanelor apte de munca (sistemul asigurarilor sociale) cit si a celor ce nu pot munci sau sunt dezavantajati social. Securitatea sociala acopera astfel o suprefata sociala mai mare decit sistemul asigurarilor sociale. Adesea se face confuzie intre asistenta sociala si asigurarea sociala. Ele insa difera prin natura si surse.

Asistenta sociala reprezinta o prestatie de asistenta realizata cu banii statului si se adreseaza celor aflati in stare de saracie iar asigurarea sociala se realizeaza din cotizatiile celor care muncesc, fiind prin natura sa o masura preventiva, care asigura cetatenilor in cauza o anumita independenta.

Prin mijlocirea si interventia asistentei sociale se sprijina persoanele aflate in dificultate si le ajuta sa obtina conditiile necesare unei vieti decente, si sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o functionare sociala corespunzatoare.

Ajutorul are in vedere, de obicei, o perioada limitata de timp pina cind persoanele cu nevoi speciale isi gasesc resurse sociale , psihologice, economice, de a putea duce o viata normala, autosuficienta. Asistenta sociala, ca parte importanta a protectiei sociale, reprezinta un mod obiectiv de punere in aplicare a programelor, masurilor de protectie sociala pentru urmatoarele categorii sociale, care se considera ca fac parte din populatia cu nevoi speciale: familiile sarace; copiii care traiesc intr-un mediu familial sau social advers; copiii abandonati; minorii delicventi; tinerii neintegrati social; persoanele dependente de droguri sau de alcool; persoanele abuzate fizic si sexual; handicapatii fizic si mintal; persoanele cu boli cronice fara sustinatori legali; persoanele batrine neajutorate; ersoanele care au suferit in urma unor calamitati naturale, sociale, persecutii si discriminari de orice fel.

Sistemul asistentei sociale are la baza urmatorul principiu: din fonduri bugetare de stat sau din fonduri private (obtinute de la indivizi sau de la comunitate) sunt sprijinite persoanele aflate in dificultate in functie de necesitatile lor. De aceea, in acest caz, prestatia se face in functie de nevoile existente conform principiului solidaritatii, nefiind dependenta de vreo contributie personala anterioara, ca in cazul asigurarilor sociale.

Asistenta sociala abordeaza probleme la diferite niveluri:

1. La nivel individual - asistenta economica, psihologica, morala pentru cei care au nevoie, ca de exemplu somerii, cei dependenti de droguri sau de alcool, cei cu probleme de integrare in munca, victimele abuzurilor de orice fel;

2. La nivel interpersonal si de grup - terapii de familie, ale cuplului, ale grupurilor de oameni marginalizate;

3. La nivel comunitar - rezolvarea conflictelor etnice, grupale, mobilizarea energiilor individuale si colective pentru refacerea resurselor necesare integraii lor normale .

Servicii de asistenta sociala.

Exista in prezent o variatie mare in ceea ce priveste definirea serviciilor sociale in general, a celor de asistenta sociala in special. Aceasta diversitate graviteaza insa in jurul unui nucleu comun referitor la finalitatea acestora si anume aceea de a ajuta indivizii, grupurile sau comunitatile sa depaseasca perioadele dificultate, adaptindu-se la o viata normala.

Serviciile sociale pot fi definite deci ca programe specializate, activitati organizate, tehnici de interventie sociala, metode de identificare a necesitatilor si tipurilor specifice de disfunctionalitati ce apar la nivel societal.

Cu ajutorul acestora, cei in dificultate por obtine conditii minime, necesare unei vieti decente autosuficiente si pot sa-si dezvolte propriile capacitati si competente pentru o integrare normala in comunitate.

H. Goldstein apreciaza ca obiectivul central al oricarui serviciu social este cunoasterea, invatarea sociala, proces care se realizeaza pe baza unei relatii directe intre "client'' si asistentul social.