Stadiul de Dezvoltare Deplină a Capacităților Fizice și Psihice Umane

Dominantele din profilul de dezvoltare din stadiul tinereţii

Cel de al doilea ciclu al vieţii începe cu stadiul tinereţii. Deşi sunt diferenţe între autori, în ceea ce priveşte intervalul de vârstă corespunzător acestui stadiu, cel acceptat de mulţi autori români şi străini este situat între 25 şi 35 de ani. Totodată, s-au delimitat următoarele substadii: între 25-28 ani se manifesta adaptarea iniţiala în mediul profesional şi familial; 28-32 ani stadiul intensificării implicării în aceste planuri; 32-35 ani, stadiul stabilităţii relative în profesie. Cel din urma stadiu este foarte important pentru evoluţia generală umană, deoarece include construirea dimensiunilor integrării individului în profesie, familie, viaţa şi mai ales, în societate în ansamblul ei.

Evenimentele sociale şi politice din a doua jumătate a secolului XX şi începutul celui de-al XXI-lea, au creat numeroase ocazii de manifestare şi afirmare a celor care au vârsta între 25-35 ani. L. Festinger vorbea chiar de o „presiune emancipativă a tinerilor” asupra generaţiei de adulţi pentru a grăbi intrarea în rolurile semnificative din viaţa economică şi socială.

Exigenţele actualei societăţi întârzie accesul la locuri profesionale şi sociale importante iar tinerii trăiesc tensionat această amânare, fiind conştienţi, în acelaşi timp, de propriile capacităţi fizice şi psihice. Mai mult chiar, fiind mai deschişi la nou şi mai receptivi la tot ce înseamnă progres, tinerii pot dispune de cunoştinţe mai noi, pot avea deprinderi mai ample de comunicare şi mai ales de stăpânire a tehnicii calculatoarelor.

Astfel, în profilul acestui stadiu sunt câteva dominante care exprimă această poziţie a tinereţii în procesul general al dezvoltării umane şi totodată locul său în societate. Este vorba de:

- vigoare fizică şi psihică deplină;

- construirea în fapt a subidentităţii profesionale, familiale şi sociale;

- antrenarea efectivă în rezolvarea proiectelor de viaţă şi obţinerea de succese;

- dominanta învăţării practice în toate planurile de integrare;

- accentuarea conştiinţei apartenenţei la generaţie care explică tendinţa manifestă de a trece din situaţia de „rezervă socială” la cea de „forţă socială activă”;

- accentuarea modului personal de manifestare a capacităţilor fizice şi psihice;

- construirea unui statut profesional propriu dar persistenţă încă a căutărilor în sfera ocupaţională.

Capacităţile senzorial-perceptive şi motrice la tineri

Am văzut că de-a lungul stadiilor anterioare au apărut şi s-au dezvoltat treptat toate capacităţile senzoriale şi motrice, ajungând în adolescenţă la parametri crescuţi.

În stadiul tinereţii toate aceste capacităţi se manifestă pe deplin şi la cel mai înalt nivel, adică cel care este propriu speciei umane.

Aceste aspecte specifice pentru tineri sunt:

- văzul, auzul, mirosul, pipăitul etc., au cele mai scăzute praguri diferenţiale, adică tinerii percep clar proprietăţile obiectelor, le diferenţiază foarte fin şi recepţionează foarte mulţi stimuli din ambianţă;

- toate capacităţile senzoriale şi perceptive sunt influenţate puternic de solicitările profesionale şi de aceea devin foarte eficiente;

- capacităţile de observare sunt modelate şi perfecţionate în funcţie de specificul profesiei.

- o altă particularitate a tinereţii privind aspectele senzorial-perceptive se referă la faptul că acestea încep să fie influenţate de factorii de personalitate, să poarte amprenta acesteia, să se personalizeze.

Un tânăr la care de-a lungul anilor s-a dezvoltat o trăsătură de personalitate cum ar fi autoexigenţa se va manifesta ca atare şi atunci când va rezolva sarcinile profesionale şi va da astfel o nouă calitate a profesionalismului său.

În ceea ce priveşte motricitatea, se ating de asemenea, vârfuri caracteristice pentru specia umană exprimate astfel:

- forţa musculară are o dezvoltare maximă între 20 şi 30 ani, apoi scade puţin, cu circa 10% între 30-40 ani (D. Papalia, S. Olds.);

- viteza de reacţie (rapiditatea răspunsului la stimuli) este maximă la 20 ani şi rămâne aşa pe toată durata acestui stadiu;

- precizia mişcărilor este cea mai mare între 20 şi 30 ani;

- tinerii au capacităţi înalte de a învăţa repede mişcările, mai ales pe cele ritmice;

- în acest stadiu reglarea mişcărilor poate fi foarte fină şi aceasta asigură o altă condiţie a eficienţei lor;

- până la 30 ani se obţin cele mai bune rezultate în învăţarea mişcărilor complexe (după 30 de ani această capacitate scade uşor);

- pot dobândi cu uşurinţă orice abilităţi motorii iar dacă au şi predispozitii native corespunzătoare, pot ajunge la rezultate excepţionale.

Procesele cognitive complexe şi învăţarea la tineri

În această categorie de procese cognitive intră gândirea, memoria, imaginaţia iar în cele ce urmează vom avea în vedere numai ceea ce este caracteristic tinerilor şi deosebeşte acest stadiu de cel anterior.

- Referindu-ne la gândire, precizăm mai întâi, că în acest stadiu se conservă, în mare măsură, caracteristicile pe care fiecare le-a dobândit în adolescenţă şi postadolescenţă. Dacă avem în vedere tinerii care au obţinut o pregătire superioară atunci se constată că:

- capacitatea de prelucrare informaţională se manifestă deplin şi se poate extinde în noi arii cognitive;

- operativitatea gândirii se păstrează la cotele ridicate atinse anterior;

- gândirea tânărului este largă, profundă, sistematică şi riguroasă;

- noutatea specifică acestui stadiu este adaptabilitatea mintală la sarcini profesionale specifice. Dacă tânărul lucrează în domeniul industrial poate opera foarte uşor cu relaţii cantitative şi parametrii tehnici, dacă lucrează în posturi administrative este abil în ceea ce priveşte parametrii eficienţei economice etc.;

- toţi tinerii, integraţi profesional vor reuşi să treacă mai repede şi mai uşor de la aspectele generale, abstracte, teoretice învăţate în liceu şi facultate, la cele aplicative, concrete, lucrative.