Teme definitivat

TEMA 1. Educaţia și învăţământul în societatea cunoaşterii

A. Educatia: forme (formala, nonformala, informala), domenii educationale (educatia intelectuala, morala, estetica si artistica, fizica si sportiva, tehnologica/profesionala); noi conținuturi ale educației (ecologică, pentru sănătate, interculturală, educația pentru cetățenie și drepturile omului etc.), alternative educaţionale;

B. Sistemul de învățământ din România: structura, aspecte legislative;

C. Relatia scoala-comunitate (familie, autorități locale, alte instituții din comunitate);

D. Calitatea în educaţie. Mecanisme de asigurare a calității la nivelul școlii

A. Cuvântul pedagogie provine din două cuvinte greceşti: “pais” (copil) şi „agoge” (a îndruma), aşadar pedagogie ar putea fi tradus prin îndrumarea unui copil. Pedagogia este definită adesea printr-un clişeu: ştiinţa şi arta educaţiei.

Educaţia vizează fiinţa umană şi numai pe ea.

În funcţie de modul de organizare a educaţiei, se disting 3 forme:

- Educaţia formală

- Educadia nonformală

(acestea sunt instituţionalizate care au un finalitate precisă)

- Educaţia informală (este spontană, fără obiective specifice)

Educaţia formală ar putea fi definită astfel: sistemul educaţional structurat ierarhic şi gradat cronologic, plecând de la şcoala primară până la universitate.

Din punct de vedere etimologic, educaţia formală îşi are originea în latinescul „formalis” care înseamnă oficial; în acest sens, educaţia formală este educaţia oficială.

Educaţia formală vizează asimilarea de cunoştinţe din domenii de interes diferite care folosesc la dezvoltarea personală a individului.

Trăsăturile caracteristice ale educaţiei formale reies din caracterul său oficial:

- Se realizează în instituţii specializate (grădiniţe, şcoli, licee, etc)

- Conţinuturile sunt prevăzute în documente şcolare, ele sunt elaborate pe cicluri, niveluri, ani de studiu

- Conţinuturile sunt proiectate în planuri de învăţământ, programe şcolare, manuale şcolare.

- Conţinutul este sistematizat astefel încât elevii să fie iniţiaţi progresis în domeniul cunoaşterii.

- Educaţia formală se realizează sub îndrumarea unui corp didactic

- Educaţia formală este evaluată întotdeauna social.

Deşi educaţia formală este indispensabilă, aceasta are anumite limite:

- Preocuparea pentru parcurgerea volumului mare de informaţii şi atingerea performanţei prevăzute în programa şcolară, nemailăsând timp pentru imprevizibil, pentru viaţa de zi cu zi

- Ambiţia unor profesori de a atrage spre propria materie o parte cât mai mare din timpul individual de studiu al elevilor

- Lipsa iniţiativei elevilor şi slaba implicare a profesorilor în actul educaţional

- Intervine rutina, monotonia.

Educaţia nonformală cuprinde totalitatea acţiunilor şi activităţilor întreprinse într-un cadru instituţionalizat, altul decât sistemul de învăţământ: olimpiade, competiţii, concursuri, ansambluri sportive.

Educaţia nonformală reprezintă o punte între educaţia formală şi cea informală.

Trăsături caracteristice:

- Flexibilitatea abordării conţinuturilor

- Lipseşte rigurozitatea evaluării

- Este o ocazie de petrecere organizată a timpului liber

- Contribuie la îmbogăţirea culturii generale.

Limitele educaţiei nonformale se referă la faptul că această formă poate avea uneori programe mult prea flexibile şi obiective de scurtă durată.

Educaţia informală se refereă la experienţele zilnice, fără a fi planificate sau organizate. Educaţia informală ocupă cea mai mare parte din viaşa unui individ.

În tările dezvoltate, se manifestă tendinţa instituţionaşizării educaţiei informale în organizaţii de tineret, în acest sens, specialiştii îndeamnă oamenii să-şi împărtăşească experienţele unii altora. Educatorii informali pot fi părinţii, prietenii, rudele; fiecare dintre noi poate fi educator informal pentru cei din jur şi pentru sine.

Educaţia a apărut din nevoia dezvoltării personalităţii umane pe toate planurile:

1. Educaţia intelectuală: reprezintă demersul principal (fundamental) în formarea unui individ raţional.

2. Educaţia morală (etică) are rolul de a dezvolta conduita morală şi conţtiinţa individului.

Educaţia morală se face prin: exemplu, exerciţiu, pedeapsă, recompensă.

3. Educaţia estetică şi artistică are rolul de a dezvolta capacitatea perceperii şi aprecierii valorilor estetice şi crearea unora noi.

4. Educaţia fizică şi sportivă are trei componente de bază: socială, biologică, psihică, deci are trei finalităţi importante:

- Integrarea individului în societate

- Creşterea şi dezvoltarea echilibrată

- Realizarea echilibrului psihofizic