Teoria și metodologia instruirii și evaluării

TEMA 1 : PROCESUL DE INVATAMANT

Didactica - teorie a procesului de invatamant

Analiza procesului de invatamant

Predarea, invatarea şi evaluarea

Principiile didactice

Forme de organizare a procesului de invatamant

Lectia - forma organizatorica de baza a procesului de invatamant

Tipologia lectiei si alte abordari

1. Didactica - teorie a procesului de invatamant

Didactica este considerata traditional ca ramura (aplicata) a pedagogiei care se adreseaza explicit, mai detaliat şi mai aplicat procesului de invatamant. Multi autori o denumesc teoria instruirii (inspirati de o lucrare celebra a lui Jerome Brunner (1965 in SUA, 1970 in limba romana).

Etimologic: didasko (gr.) = 'invatare, invatamant'; didactike – arta invatarii.

"Didactica Magna" (Comenius, 1657) - 'arta universala de a-i invata pe toti toate' - deci sfera de cuprindere acoperea aproape toata problematica educatiei, ca atare se substituia in mare masura pedagogiei generale.

Distinctia intre cele 2 – pedagogie si didactica - a facut-o Herbart (1776-1841), care a pus accentul cuvenit in didactica pe asimilarea cunostintelor, pe instruire.

In prezent, didactica studiaza procesul de invatamant ca relatie de interactiune dintre invatare, predare si evaluare, (de aici si diada predare-invatare, la care se adauga si evaluarea).

Teme (componente) principale ale didacticii:

- Procesul de invatamant;

- Curriculum; continutul invatamantului;

- Strategiile si metodele de predare-învăţare;

- Mijloacele de invatamant;

- Proiectarea in invatamant;

- Evaluarea in invatamant;

- Comunicarea didactica;

- Managementul clasei etc.

Recent s-a constituit tendinta de conturare a 3 (trei) subdomenii distincte ale didacticii,

prezente in lucrarile de specialitate din ultimii ani si respectiv in planul de invatamant recent de formare pedagogica a cadrelor didactice (dupa partea de pedagogie generala/fundamente ale educatiei):

- teoria si metodologia curriculum-ului

- teoria si metodologia instruirii

- teoria si metodologia evaluarii

Didactica si metodica (metodologia) de specialitate = teorie specifica a procesului de invatamant, focalizata pe o anumita disciplina de predare.

2. Analiza procesului de invatamant

Distinctia dintre sistemul si procesul de invatamant

Sistemul se refera la oganizarea institutionala a educatiei, la invatamant ca subsistem institutional, in cadrul sistemului global al societatii.

Relatia dintre sistemul si procesul de invatamant este una de subordonare – a procesului de catre sistem, dar nu in mod absolut.

Procesul de invatamant are in vedere realizarea propriu-zisa a educatiei si instruirii, prin predare si invatare, el se refera deci mai ales la aspectele psihopedagogice ale invatamantului. Cadrul organizatoric de realizare a procesului sunt desigur unitatile si structurile de invatamant, baza lor didactico-materiala, resursele umane, organizarea manageriala (structuri si relatii de conducere si organizare), ca elemente ale sistemului national de invatamant.

Se poate aprecia ca exista deci si elemente comune, dintre care trebuie mentionat de pilda fluxul de iesire = nivelul de instruire si educatie al absolventilor.

Procesul de invatamant se particularizeaza pe niveluri, tipuri si forme de invatamant.

Structura procesului de invatamant poate fi analizata :

a) ca nivel de organizare curriculara – cicluri, trepte si niveluri curriculare

b) ca activitate didactica – conexiunea si comunicarea dintre profesor si elev, realizabila prin mesajul pedagogic, in conditiile unui repertoar comun - conditie esentiala a comunicarii – in conditiile conexiunii inverse (feedback) elaborate si utilizate continuu de profesor;

c) din perspectiva actiunilor angajate – predare-invatare-evaluare (dar si proiectare); esentiala este aici includerea evaluarii, sub aspectul ei continuu (formativ) ca si activitate intrinseca predarii-invatarii;

d) din perspectiva componentelor de baza implicate, cu deosebire in proiectare, distingem: curriculum-ul (cu accent pe obiective si continuturi), metodologia, mijloacele, evaluarea ca si formele de organizare (a se vedea in continuare).

Procesul de invatamant poate fi conceput ca proces de cunoastere (instruirea scolara), realizat prin interactiunile multiple dintre predare si invatare; se poate vorbi de un ciclu continuu, de interactiune cognitiva: proiectarea instruirii - predare si invatare – evaluare - proiectare (reproiectare) etc.

Procesul de invatamant trebuie insa inteles si ca unitate a informarii (instruirii) si formarii (educarii in sens restrans), a modelarii personalitatii umane. Separatia informarii de formare, a instruirii de educare nu este posibila. De aici si denumirea traditionala de proces instructiv-educativ.

3. Predarea, invatarea şi evaluarea

Este interesant de remarcat ca in literatura pedagogica romaneasca este redusa abordarea a

ceea ce se cheama predare. A existat uneori si o critica a termenului (Bunescu V.). Probabil si pentru a reduce din excesele (traditionale) ale interventiei cadrului didactic in munca la clasa se foloseste la noi cel mai frecvent sintagma predare-invatare, mai nou predare-invatare-evaluare, expresii mai putin utilizata in alte tari. (in limba engleza exista verbul to teach, in franceza verbul enseigner, in cea italiana enseignare).

Lefrancois (1991) defineste predarea ca ˝o activitate de rezolvare de probleme˝, ceea ce presupune ca ea implica gasirea continua de solutii cu privire la problemele de comunicare, instruire, motivare, managementul clasei, evaluare etc.