Cosmogonia

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Religie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 21 în total
Cuvinte : 13065
Mărime: 100.69KB (arhivat)
Publicat de: Valer Dumitrescu
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Florin Floca

Extras din curs

Conceptul de creatie

Cuvântul „creatie” desemneazã actiunea prin care ia fiintã un lucru prin combinarea

elementelor disparate din univers. În sens crestin, prin creatie se întelege aducerea la

existentã, de cãtre Dumnezeu, a ceva ce e ra inexistent. În limbaj teologic, notiunea de

„creatie” desemneazã tot ceea ce existã, în afarã de Dumnezeu: „lumea printr -Însul s-a

fãcut...” (Ioan, 1,10).

Teorii cu privire la creatie în principalele sisteme religioase si filosofice

Religiile lumii vechi si sistemele filosofice de odinioarã sau mai noi, sustin unel

concepte cu privire la actul creatiei.

Panteismul sustine cã Dumnezeu si lumea formeazã o singurã realitate, lumea fiind o

emanatie din Dumnezeu

Reprezentanti: sistemele religioase din India , filosofii neoplatonici, filosofii Giordano

Bruno, Spinoza, Hegel.

Dualismul sustine cã existã douã principii care stau la baza existentei: unul de naturã

spiritualã si altul de naturã materialã. Ambele sunt existente din vesnicie iar Dumnezeu apare

ca unul dintre principii.

Reprezentanti: religiile medo-persanã, Platon, gnosticii si maniheii.

Materialismul sustine cã lumea este prin natura ei materialã. Materia este necreatã si

vesnicã iar fenomenele care se desfãsoarã în univers sunt reglementate de legi inerente

materiei, eterne si neschimbabile.

Reprezentanti: filosofii antici Democrit si Euclit, Marx, Abacnomo.

Dumnezeu Creatorul, din perspectiva religiei crestine

Dumnezeu este comuniune, ceea ce demonstreazã cã Dumnezeu este viatã. Din punct de

vedere intern, Dumnezeu este perfect pentru cã în fiinta divinã nu existã contradictii si nici

nevoie de altceva din afarã.

Actul creator este revãrsarea lui Dumnezeu în afarã. Aceastã dãruire este expresia

bunãtãtii divine.

Bunãtatea este atributul fiintei dumnezeiesti care relevã tendinta acesteia de a se revãrsa

în afarã, spre altul. Ea se cere dãruitã unei alte persoane capabile sã o înteleagã si sã rãspundã

cu dragoste acestei bunãtãti. Pentru ca aceastã fiintã sã se poatã împãrtãsi de bunãtatea divinã,

trebuie sã existe si sã aibã capacitatea de a se bucura de binele revãrsat asupra ei.

Actiunea personalã a Sfintei Treimi în creatie

Dumnezeu este Unul în fiintã si întreit în persoanã. Creatia este expresia bunãtãtii lui

Dumnezeu, manifestatã sub forma lu crãrilor externe în care sunt implicate toate persoanele

treimice.

Tatãl-Creatorul este cel cãruia i se atribuie în mod special plãsmuirea lumii sub forma

planului creatiei.

Fiul este Creatorul în sensul cã „ prin El toate s-au fãcut si fãrã El nimic nu s -a fãcut din

ceea ce s-a fãcut” (Ioan, 1,3).

Sfântul Duh este Creatorul în sensul cã El a purtat de grijã procesului Creatiei ( Facerea,

1,2).

Participarea tuturor celor trei Persoane la creatie este doveditã de actul zidirii omului:

„Sã facem om, dupã chipul si asemãnarea Noastrã” (Facerea, 1,26).

Sfintii Pãrinti aratã cã Dumnezeu Tatãl este Creatorul lumii, Cel care a adus la existentã

totul prin Fiul, în Duhul Sfânt (Sfântul Maxim Mãrturisitorul). De aceea, ori de câte ori se fac

referiri la crearea lumii, se aratã cã Dumnezeu este creatorul întregii realitãti, fãrã a se preciza

o persoanã din Sfânta Treime cãreia sã i se atribuie creatia.

Dogma despre creatie

Dogma despre creatie are un caracter general , dar în cadrul ei sunt cuprinse si dogme

speciale.

Dogma generalã a Bisericii despre creatie este cuprinsã în articolul I al Simbolului de

credintã. Ea exprimã învãtãtura despre puterea creatoare a lui Dumnezeu

Dogmele speciale se referã la caracteristicile creatiei: caracterul temporal al lumii,

specificul ordonat al creatiei, gradualitatea procesului creatiei, caracterul lumii de a fi

produsul întelepciunii divine, caracterul lumii de a fi opera lui Dumnezeu în Treime,

caracterul lumii de a exprima ordinea specificã lui Dumnezeu

Învãtãtura crestinã despre creatie este o dogmã purã si cuprinde douã aspecte:

1. Dumnezeu a adus din nefiintã la existentã lumea.

2. În actul creatiei Dumnezeu desfãsoarã o activitate specialã.

Semnificatia termenului „lume” în Sfânta Scripturã

Cuvântul lume se referã la realitate a materialã iar în sens special la realitatea spiritualã.

„La început a fãcut Dumnezeu cerurile si pãmântul” (Facerea, 1,1). Cuvântul „cer” indicã

lumea spiritualã, iar cuvântul „pãmânt” indicã lumea materialã: „Mergeti în toatã lumea si

vestiti Evanghelia la toatã fãptura” (Marcu, 16,15). Aici cuvântul „lume” vizeazã zonele

geografice ale pãmântului; sau: „ Asa a iubit Dumnezeu lumea, înc ât pe unicul sãu Fiu l-a

dat...” (I Ioan, 4,33). Termenul „lume” se referã la marea familie a umanitãtii.

„Eu am biruit lumea” (Ioan, 16,33). Notiunea de lume are aici sensul de comunitate a

oamenilor pãcãtosi.

Totusi dogma despre creatie urmãreste sã precizeze existenta celor douã lumi, spiritualã

si materialã.

LUMEA SPIRITUALÃ

Lumea spiritualã sau nevãzutã este lumea în gerilor (de la grecescul angelos = sol,

vestitor).

Îngerii sunt fiinte spirituale, personale, mãrginite, create de cãtre Dumnezeu pentru a -I

fi duhuri slujitoare. Sfânta Scripturã aratã cã duhurile netrupesti au fost create într -o anumitã

ordine (Coloseni, 1, 16).

Gânditorii gnostici sustineau cã îngerii sunt emanatii din Dumnezeu sau cã sunt creati

de cãtre Dumnezeu din materia cosmicã.

Biserica a învãtat totdeauna cã îngerii, asemenea întregii creaturi, au fost fãcuti din

nimic. Pãrintii Bisericii întemeiazã aceastã afirmatie pe referatul biblic despre creatie, unde se

aratã cã: „La început Dumnezeu a fãcut cerul si pãmântul” ( Facerea 1, 1). Dupã pãrerea

dascãlilor Bisericii, cuvântul ,,cer” indicã lumea nevãzutã, spirit ualã (Sfântul Vasile cel

Mare).În Sfânta Scripturã nu se precizeazã momentul când au fost creati îngerii. Sfântul Vasile

cel Mare si Dionisie Areopagitul apreciazã cã aparitia îngerilor precede orice moment

temporal, fiind creati mai presus de timp, anterior lumii vãzute. În sprijinul su pozitiei lor,

clasicii crestini pleacã de la observatiile cuprinse în cartea Iov: „Când stelele diminetii cântau

laolaltã, toti îngerii lui Dumnezeu Mã sãrbãtoreau” (Iov , 38, 7).

Preview document

Cosmogonia - Pagina 1
Cosmogonia - Pagina 2
Cosmogonia - Pagina 3
Cosmogonia - Pagina 4
Cosmogonia - Pagina 5
Cosmogonia - Pagina 6
Cosmogonia - Pagina 7
Cosmogonia - Pagina 8
Cosmogonia - Pagina 9
Cosmogonia - Pagina 10
Cosmogonia - Pagina 11
Cosmogonia - Pagina 12
Cosmogonia - Pagina 13
Cosmogonia - Pagina 14
Cosmogonia - Pagina 15
Cosmogonia - Pagina 16
Cosmogonia - Pagina 17
Cosmogonia - Pagina 18
Cosmogonia - Pagina 19
Cosmogonia - Pagina 20
Cosmogonia - Pagina 21

Conținut arhivă zip

  • Cosmogonia.pdf

Alții au mai descărcat și

Cunoștința și credința în Dumnezeu - cele spre descoperirea adâncului inepuizabil și nemuritor al omului

I N T R O D U C E R E Ca absolventă a Facultăţii de teologie Ortodoxă am căutat în bogăţia temelor creştine - bogăţie descoperită de-a lungul...

Aspectul Duhovnicesc al Cunoașterii Teologice

I.INTRODUCERE Sfârşitul secolului V a fost o perioadă de formare pentru teologia mistică, ca de altfel şi pentru alte domenii ale teologiei. Nu că...

Elemente de antropologie teologică

Preliminarii Aşezat de Dumnezeu în fruntea tuturor creaturilor văzute, omul era destinat să realizeze în el însuşi unitatea şi armonia întregului,...

Omul, ființă misionară

Aristotel zicea ca omul este o “fiinta sociala” (zoon politikom), prin aceasta demonstrand ca omul este destinat a trai alaturi de alti oameni, in...

Chipul lui Dumnezeu în Om

INTRODUCERE Din iubirea Sa nemărginită, Dumnezeu a creat tot ce există, de la materie, până la om. Încununarea creaţiei şi destinatarul ei. El era...

Starea primordială și destinul omului

Introducere Creştinismul acordǎ omului o valoare cu totul excepţionalǎ. De aceea antropologia ocupǎ un loc important în doctrina creştinǎ. În...

Crearea omului și căderea lui Adam în păcat

INTRODUCERE În textele sale, Sfânta Scriptură vorbește frecvent de o realitate pe care, în mod obișnuit, o numește “păcat”. Acesta este desemnat...

Păcatul strămoșesc și urmările lui

Capitolul I: INTRODUCERE Notiuni generale cu privire la pacatul stramosesc Precum toate cele trei mari confesiuni crestine invata ca omul a fost...

Te-ar putea interesa și

Sensul Eshatologic al Creației

Introducere Motivaţia alegerii temei Sensul eshatologic al creaţiei ca teză de doctorat provine din profunda convingere că teologia ortodoxă se...

Linearitatea și Ciclicitatea Timpului din Perspectivă filosofic-religioasă

Linearitatea şi ciclicitatea timpului din perspectivă filosofic-religioasă Cu referire specială la proiecţiile „formei” timpului în arhitectura...

Raportul dintre cosmogonia mozaică și cosmogonia popoarelor antice

I.a. Superioritatea concepţiei mozaice despre lume fata de cele păgâne. Una dintre problemele fundamentale ale tuturor religiilor şi ale tuturor...

Somnul Magic în Basmul Românesc

ARGUMENT Somnul magic în basmul românesc, departe de a fi un studiu exhaustiv, vine să încununeze o etapă doar în aprofundarea filologiei, demers...

Diavolul - metamorfoze demonice în cultura populară românească

Argument introductiv Ideea de la care am pornit în această lucrare de licenţă mi-a venit cu mult timp în urmă, ascultând într-un concert...

Luceafărul

LUCEAFARUL Despre felul cum s-a nascut marele poem romantic, capodopera a creatiei lui Eminescu a lasat marturie insusi poetul. Din marturia sa...

Mitologie și Obiceiuri

Mitologie. 1. Totalitatea miturilor unei arii etnice sau sociale, constituită într-un sistem epic mai mult sau mai puţin unitar, în cadrul căruia...

Trepte ale Inițierii Erotice la Mihai Eminescu și Mircea Eliade

Ma apropiam de Eminescu ca indianist. Nu discutam «influentele » si «resursele» sale. Încercam sa stabilesc o paralela între doua «sisteme...

Ai nevoie de altceva?